2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca.

ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. – V. îmbarca.

ÎMBARCÁRE, îmbarcări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbarca. La fața locului lumea, gură-cască, se adunase grămadă să privească la îmbarcarea boilor pe vapor. BART, S. M. 85.

îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcắrii; pl. îmbarcắri

îmbarcáre s. f., g.-d. art. îmbarcării; pl. îmbarcări

ÎMBARCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) îmbarca și rezultatul ei. [< îmbarca].

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca în orice fel de mijloc de transport pentru a călători. – Din fr. embarquer.

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) urca pe o navă pentru o călătorie pe apă; p. gener. a (se) urca pentru a călători în orice fel de mijloc de transport. – Din fr. embarquer.

ÎMBARCÁ, îmbárc, vb. I. Refl. A se urca într-o navă, pentru o călătorie pe apă; p. ext. a se urca într-un vehicul terestru sau aerian pentru o călătorie mai lungă. Nu a vrut să se îmbarce, cerînd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181. Ne îmbarcarăm în vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268. ◊ Tranz. Fata, rămasă singură, fără nici un sprijin, fu îmbarcată pe un vapor. BART, E. 41. Îi îmbarcă mai pe urmă pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.

îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă

îmbarcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbárc, 3 sg. și pl. îmbárcă

A se îmbarca ≠ a debarca

ÎMBARCÁ vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbárc, 3,6 -că. [< fr. embarquer].

ÎMBARCÁ vb. I. tr., refl. a (se) urca pe o navă, într-un vehicul pentru o călătorie. II. refl. (fig.) a se angaja împreună într-o acțiune. (< fr. embarquer)

A ÎMBARCÁ îmbárc tranz. 1) (persoane) A face să se îmbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). ~ mărfuri pe vapor. /<fr. embarquer

A SE ÎMBARCÁ mă îmbárc intranz. A se urca în calitate de călător într-un vehicul (mai ales într-o navă). /<fr. embarquer

îmbarcà v. 1. a pune într’o barcă sau o corabie; 2. a se urca în corabie spre a călători pe mare.

*imbárc și îmbárc și -chéz, a -cá v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Suĭ, pun în barcă (în vapor, în corabie) ca să plec. V. refl. Mă suĭ într’un bastiment ca să plec.

arată toate definițiile

Intrare: îmbarca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbarca îmbarcare îmbarcat îmbarcând singular plural
îmbarcă îmbarcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbarc (să) îmbarc îmbarcam îmbarcai îmbarcasem
a II-a (tu) îmbarci (să) îmbarci îmbarcai îmbarcași îmbarcaseși
a III-a (el, ea) îmbarcă (să) îmbarce îmbarca îmbarcă îmbarcase
plural I (noi) îmbarcăm (să) îmbarcăm îmbarcam îmbarcarăm îmbarcaserăm, îmbarcasem*
a II-a (voi) îmbarcați (să) îmbarcați îmbarcați îmbarcarăți îmbarcaserăți, îmbarcaseți*
a III-a (ei, ele) îmbarcă (să) îmbarce îmbarcau îmbarca îmbarcaseră
Intrare: îmbarcare
îmbarcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbarcare îmbarcarea
plural îmbarcări îmbarcările
genitiv-dativ singular îmbarcări îmbarcării
plural îmbarcări îmbarcărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)