2 definiții pentru îmburuieni

Intrare: îmburuieni
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmburuieni îmburuienire îmburuienit îmburuienind singular plural
îmburuienește îmburuieniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmburuienesc (să) îmburuienesc îmburuieneam îmburuienii îmburuienisem
a II-a (tu) îmburuienești (să) îmburuienești îmburuieneai îmburuieniși îmburuieniseși
a III-a (el, ea) îmburuienește (să) îmburuienească îmburuienea îmburuieni îmburuienise
plural I (noi) îmburuienim (să) îmburuienim îmburuieneam îmburuienirăm îmburuieniserăm, îmburuienisem*
a II-a (voi) îmburuieniți (să) îmburuieniți îmburuieneați îmburuienirăți îmburuieniserăți, îmburuieniseți*
a III-a (ei, ele) îmburuienesc (să) îmburuienească îmburuieneau îmburuieni îmburuieniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)