2 intrări

6 definiții

împosesui vt [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pzi: ~nesc / E: în- + posesie] (Îrg) A arenda.

ÎMPOSESUÍ, împosesuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A da în posesie, a arenda o moșie. – Din în- + posesie.

ÎMPOSESUÍ vb. v. arenda.

împosesuì v. Mold. a pune în posesie, a arenda o moșie: am împosesuit moșia boierului AL.

împosesuĭésc v. tr. Est. Pop. Arendez, daŭ în „posesie” (o moșie, o vie).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: împosesuit
împosesuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împosesuit împosesuitul împosesui împosesuita
plural împosesuiți împosesuiții împosesuite împosesuitele
genitiv-dativ singular împosesuit împosesuitului împosesuite împosesuitei
plural împosesuiți împosesuiților împosesuite împosesuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: împosesui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împosesui împosesuire împosesuit împosesuind singular plural
împosesuiește împosesuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împosesuiesc (să) împosesuiesc împosesuiam împosesuii împosesuisem
a II-a (tu) împosesuiești (să) împosesuiești împosesuiai împosesuiși împosesuiseși
a III-a (el, ea) împosesuiește (să) împosesuiască împosesuia împosesui împosesuise
plural I (noi) împosesuim (să) împosesuim împosesuiam împosesuirăm împosesuiserăm, împosesuisem*
a II-a (voi) împosesuiți (să) împosesuiți împosesuiați împosesuirăți împosesuiserăți, împosesuiseți*
a III-a (ei, ele) împosesuiesc (să) împosesuiască împosesuiau împosesui împosesuiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)