2 intrări

36 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ÎNCARNÁRE s. f. v. incarnare.

ÎNCARNÁRE s. f. v. incarnare.

ÎNCARNÁRE s. f. v. incarnare.

ÎNCARNÁRE s.f. v. incarnare.

incarna [At: GR. BĂN. / V: în~ / Pzi: ~nez / E: fr incarner, lat incarnare] 1-2 vtr A (se) întrupa. 3-4 vtr A (se) transforma în om. 5 vr A lua o formă concretă, reală. 6 vt (Fig) A juca un rol într-o piesă. 7 vr (D. unghii) A crește în carne.

incarnare sf [At: DA ms / V: în~ / Pl: ~nări / E: incarna] 1 Întrupare. 2 Transformare în om Si: incarnație (2). 3 Concretizare. 4 Interpretare a unui rol într-o piesă. 5 Creștere a unei unghii în carne Si: incarnație (4).

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.

INCARNÁRE, incarnări, s. f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var.: încarnáre s. f.] – V. incarna.

ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.

INCARNÁRE, incarnări, s. f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var.: încarnáre s. f.] – V. incarna.

ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consistență materială, a întrupa; fig. a reda (ceva) într-o formă concretă. – Variantă: încarná vb. I.

INCARNÁRE, incarnări, s. f. Acțiunea de a incarna și rezultatul ei; întrupare, personificare. – Variantă: încarnare s. f.

!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză

!incarnáre/încarnáre s. f., g.-d. art. incarnắrii/încarnắrii; pl. incarnắri/încarnắri

incarná (a se întrupa, despre unghii, a crește în carne) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incarneáză[1]

  1. Var. încarna (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: incarna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) incarna incarnare incarnat incarnând singular plural
incarnea incarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) incarnez (să) incarnez incarnam incarnai incarnasem
a II-a (tu) incarnezi (să) incarnezi incarnai incarnași incarnaseși
a III-a (el, ea) incarnea (să) incarneze incarna incarnă incarnase
plural I (noi) incarnăm (să) incarnăm incarnam incarnarăm incarnaserăm, incarnasem*
a II-a (voi) incarnați (să) incarnați incarnați incarnarăți incarnaserăți, incarnaseți*
a III-a (ei, ele) incarnea (să) incarneze incarnau incarna incarnaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încarna încarnare încarnat încarnând singular plural
încarnea încarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încarnez (să) încarnez încarnam încarnai încarnasem
a II-a (tu) încarnezi (să) încarnezi încarnai încarnași încarnaseși
a III-a (el, ea) încarnea (să) încarneze încarna încarnă încarnase
plural I (noi) încarnăm (să) încarnăm încarnam încarnarăm încarnaserăm, încarnasem*
a II-a (voi) încarnați (să) încarnați încarnați încarnarăți încarnaserăți, încarnaseți*
a III-a (ei, ele) încarnea (să) încarneze încarnau încarna încarnaseră
Intrare: incarnare
incarnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incarnare incarnarea
plural incarnări incarnările
genitiv-dativ singular incarnări incarnării
plural incarnări incarnărilor
vocativ singular
plural
încarnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încarnare încarnarea
plural încarnări încarnările
genitiv-dativ singular încarnări încarnării
plural încarnări încarnărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

incarna încarna

  • 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: întrupa
  • 2. (Despre unghii) A crește în carne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

incarnare încarnare

etimologie:

  • vezi incarna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN