2 intrări

34 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

Intrare: incarna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) incarna incarnare incarnat incarnând singular plural
incarnea incarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) incarnez (să) incarnez incarnam incarnai incarnasem
a II-a (tu) incarnezi (să) incarnezi incarnai incarnași incarnaseși
a III-a (el, ea) incarnea (să) incarneze incarna incarnă incarnase
plural I (noi) incarnăm (să) incarnăm incarnam incarnarăm incarnaserăm, incarnasem*
a II-a (voi) incarnați (să) incarnați incarnați incarnarăți incarnaserăți, incarnaseți*
a III-a (ei, ele) incarnea (să) incarneze incarnau incarna incarnaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încarna încarnare încarnat încarnând singular plural
încarnea încarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încarnez (să) încarnez încarnam încarnai încarnasem
a II-a (tu) încarnezi (să) încarnezi încarnai încarnași încarnaseși
a III-a (el, ea) încarnea (să) încarneze încarna încarnă încarnase
plural I (noi) încarnăm (să) încarnăm încarnam încarnarăm încarnaserăm, încarnasem*
a II-a (voi) încarnați (să) încarnați încarnați încarnarăți încarnaserăți, încarnaseți*
a III-a (ei, ele) încarnea (să) încarneze încarnau încarna încarnaseră
Intrare: incarnare
incarnare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular incarnare incarnarea
plural incarnări incarnările
genitiv-dativ singular incarnări incarnării
plural incarnări incarnărilor
vocativ singular
plural
încarnare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încarnare încarnarea
plural încarnări încarnările
genitiv-dativ singular încarnări încarnării
plural încarnări încarnărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)