2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ÎNCASÁRE, încasări, s. f. Acțiunea de a încasa și rezultatul ei. – V. încasa.

ÎNCASÁRE, încasări, s. f. Acțiunea de a încasa și rezultatul ei. – V. încasa.

ÎNCASÁRE, încasări, s. f. Acțiunea de a încasa; (concretizat) suma încasată.

încasáre s. f., g.-d. art. încasắrii; pl. încasắri

încasáre s. f., g.-d. art. încasării; pl. încasări

ÎNCASÁRE s. 1. luare, primire. (După ~ retribuției.) 2. primire, ridicare. (~ unor drepturi bănești.) 3. scoatere. (~ banilor din bancă.) 4. v. percepere.

ÎNCASÁRE s.f. Acțiunea de a încasa și rezultatul ei. [< încasa].

ÎNCASÁRE s. f. acțiunea de încasare; suma încasată. (< încasa)

ÎNCASÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCASA. 2) Sumă încasată într-o perioadă de timp. ~ a unor drepturi bănești. /v. a încasa

ÎNCASÁ, încasez, vb. I. Tranz. A primi o sumă de bani; a obține valoarea în bani a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. ♦ Fig. (Fam.; complementul indică oameni) A primi lovituri, bătăi. – Din it. incassare.

ÎNCASÁ, încasez, vb. I. Tranz. A primi o sumă de bani; a obține valoarea în bani a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. ♦ Fig. (Fam.) A primi lovituri. – Din it. incassare.

ÎNCASÁ, încasez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o sumă de bani) A primi; p. ext. a obține valoarea în bani, a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. A încasat întreaga sumă.Fuseseră să-și încaseze salariul. MIHALE, O. 264. ◊ Fig. (Glumeț) În ziua cu bătaia de la Biserica Albă a fost și el acolo, încasînd trei ghionți. PAS, Z. I 316.

încasá (a ~) vb., ind. prez. 3 încaseáză

încasá vb., ind. prez. 1 sg. încaséz, 3 sg. și pl. încaseáză; conj. prez. 3 sg. și pl. încaséze

ÎNCASÁ vb. 1. a lua, a primi. (Ți-ai ~ retribuția?) 2. a primi, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a scoate. (Ai ~ banii din bancă?) 4. v. primi. 5. v. căpăta. 6. v. percepe.

ÎNCASÁ vb. I. tr. A primi o sumă de bani; (p. ext.) a primi contravaloarea în bani a unei polițe, a unei cambii etc. ♦ (Fig.) A primi o lovitură etc. [< fr. encaisser].

ÎNCASÁ vb. tr. 1. a primi o sumă de bani; a primi contravaloarea în bani a unei polițe, cambii etc. 2. (fig.) a primi lovituri, bătaie. (< it. incassare)

A ÎNCASÁ ~éz tranz. (sume de bani) A primi în calitate de venit; a lua. ◊ ~ o palmă a primi o palmă. A o ~ a mânca bătaie. /<it. incassare

incassà v. a pune în cassă, a primi bani.

*incaséz v. tr. (in și casă, cutie; fr. encaisser, it. incassare. V. excasez). Primesc banĭ în pungă (în casă), cîștig.

Intrare: încasare
încasare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încasare încasarea
plural încasări încasările
genitiv-dativ singular încasări încasării
plural încasări încasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încasa încasare încasat încasând singular plural
încasea încasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încasez (să) încasez încasam încasai încasasem
a II-a (tu) încasezi (să) încasezi încasai încasași încasaseși
a III-a (el, ea) încasea (să) încaseze încasa încasă încasase
plural I (noi) încasăm (să) încasăm încasam încasarăm încasaserăm, încasasem*
a II-a (voi) încasați (să) încasați încasați încasarăți încasaserăți, încasaseți*
a III-a (ei, ele) încasea (să) încaseze încasau încasa încasaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)