2 intrări

13 definiții

ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.

ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.

ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima pe o suprafață (în urma unei apăsări); fig. a se fixa în minte (în conștiință, în inimă etc.). Îi rămase întipărită în inimă spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin. REBREANU, P. S. 33. Pe vecinicie... va sta întipărită în sufletele noastre icoana mult slăvită A celei ce în lume au fost îngerul meu. ALECSANDRI, P. A. 80. Pe fața tuturor... se vedea întipărită o întristare mută. NEGRUZZI, S. I 254.

întipărí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. întipăréște, imperf. 3 sg. întipăreá; conj. prez. 3 întipăreáscă

întipărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întipărésc, imperf. 3 sg. întipăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. întipăreáscă

ÎNTIPĂRÍ vb. 1. v. imprima. 2. (înv.) a-și tipări. (Își ~ urmele în zăpadă.) 3. a imprima, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)

ÎNTIPĂRÍ vb. v. fixa, rămâne.

A ÎNTIPĂRÍ ~ésc tranz. A face să se întipărească; a imprima. /în + a tipări

A SE ÎNTIPĂRÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre urme, desene) A se reproduce prin apăsare; a se imprima. 2) fig. (despre amintiri, întâmplări) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se încrusta. ~ în minte. ~ în inimă. /în + a tipări

întipărì v. 1. a face cu tiparul o urmă pe ceva; 2. fig. a grava.

întipărésc v. tr. (d. tipar, ca și tipăresc). Las urmă apesînd: Îmĭ întipăresc talpa pe saŭ în nisip. Fig. Îmĭ întipăresc ceva în minte, îmĭ fixez bine în minte. V. refl. Las urme apesîndu-mă: talpa s’a’ntipărit pe nisip. Fig. Figura luĭ mi s’a întipărit în minte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎNTIPĂRI vb. 1. a (se) imprima. (A ~ ceva pe suprafața unui obiect.) 2. (înv.) a-și tipări. (Își ~ urmele în zăpadă.) 3. a imprima, a săpa. (Vremea a ~ brazde adînci pe fruntea lui.)

întipări vb. v. FIXA. RĂMÎNE.

Intrare: întipări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întipări întipărire întipărit întipărind singular plural
întipărește întipăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întipăresc (să) întipăresc întipăream întipării întipărisem
a II-a (tu) întipărești (să) întipărești întipăreai întipăriși întipăriseși
a III-a (el, ea) întipărește (să) întipărească întipărea întipări întipărise
plural I (noi) întipărim (să) întipărim întipăream întipărirăm întipăriserăm, întipărisem*
a II-a (voi) întipăriți (să) întipăriți întipăreați întipărirăți întipăriserăți, întipăriseți*
a III-a (ei, ele) întipăresc (să) întipărească întipăreau întipări întipăriseră
Intrare: întipărit
întipărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întipărit întipăritul întipări întipărita
plural întipăriți întipăriții întipărite întipăritele
genitiv-dativ singular întipărit întipăritului întipărite întipăritei
plural întipăriți întipăriților întipărite întipăritelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)