3 intrări

4 definiții

Intrare: învitat
învitat adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învitat învitatul învita învitata
plural învitați învitații învitate învitatele
genitiv-dativ singular învitat învitatului învitate învitatei
plural învitați învitaților învitate învitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: învita (1 învitez)
învita (1 învitez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învita învitare învitat învitând singular plural
învitea învitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învitez (să) învitez învitam învitai învitasem
a II-a (tu) învitezi (să) învitezi învitai învitași învitaseși
a III-a (el, ea) învitea (să) înviteze învita învită învitase
plural I (noi) învităm (să) învităm învitam învitarăm învitaserăm, învitasem*
a II-a (voi) învitați (să) învitați învitați învitarăți învitaserăți, învitaseți*
a III-a (ei, ele) învitea (să) înviteze învitau învita învitaseră
Intrare: învita (1 învit)
învita (1 învit) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învita învitare învitat învitând singular plural
învi învitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învit (să) învit învitam învitai învitasem
a II-a (tu) înviți (să) înviți învitai învitași învitaseși
a III-a (el, ea) învi (să) învite învita învită învitase
plural I (noi) învităm (să) învităm învitam învitarăm învitaserăm, învitasem*
a II-a (voi) învitați (să) învitați învitați învitarăți învitaserăți, învitaseți*
a III-a (ei, ele) învi (să) învite învitau învita învitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)