15 definiții pentru șiac șaiac șaiac șaiag șaiag șăiac șăiac șeiac șeiac

ȘIÁC, (2) șiace, s. n. 1. Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2. Sortiment de șiac (1). [Pl. și: șiacuriVar.: (reg.) șeiác s. n.] – Din tc. șayak.

ȘIÁC, șiace, s. n. Postav aspru de lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. [Pl. și: șiacuri.Var.: (reg.) șeiác s. n.] – Din tc. șayak.

ȘIÁC, șiacuri, s. n. Postav aspru de lînă de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. De sub comanacul de șiac, virît pe urechi, pletele-i coboară încă negre. GALACTION, O. I 204. Un comanac nou, îmbrăcat în șiac cafeniu. HOGAȘ, M. N. 138. Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru. EMINESCU, N. 48.- Variante: șaiác (I. IONESCU, D. 192), șăiác (GANE, N. III 29), șaiág (ALECSANDRI, P. III 589), șeiác (CREANGĂ, P. 110) s. n.

șiác s. n., (sorturi) pl. șiáce/șiácuri

șiác s. n.,(sorturi) pl. șiáce/șiácuri

ȘIÁC ~uri n. înv. 1) Țesătură aspră din lână, din care se confecționează haine bărbătești de iarnă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Haină confecționată dintr-o astfel de țesătură. [Sil.: și-ac; Pl. și: șiace] /< turc. șayak

șăiac n. Mold. varietate de aba, făcută de maici din lâna roșie a țigăilor, servind mai ales pentru haine călugărești: șăiacul poate fi negru, sur sau cafeniu. [Turc. ȘAIAK, un fel de serjă].

șaĭác (vechĭ) și șiĭác (scris și șiác), n., pl. urĭ (turc. șaĭak, sîrb. sajak, bg. šaek). Un fel de postav călugăresc negru, cafeniŭ saŭ sur făcut din lînă țigaĭe. V. aba.

Intrare: șiac
șiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șiac șiacul
plural șiace șiacele
genitiv-dativ singular șiac șiacului
plural șiace șiacelor
vocativ singular
plural
șaiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șaiac șaiacul
plural șaiace șaiacele
genitiv-dativ singular șaiac șaiacului
plural șaiace șaiacelor
vocativ singular
plural
șaiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șaiac șaiacul
plural șaiacuri șaiacurile
genitiv-dativ singular șaiac șaiacului
plural șaiacuri șaiacurilor
vocativ singular
plural
șaiag1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șaiag șaiagul
plural șaiage șaiagele
genitiv-dativ singular șaiag șaiagului
plural șaiage șaiagelor
vocativ singular
plural
șaiag2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șaiag șaiagul
plural șaiaguri șaiagurile
genitiv-dativ singular șaiag șaiagului
plural șaiaguri șaiagurilor
vocativ singular
plural
șiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șiac șiacul
plural șiacuri șiacurile
genitiv-dativ singular șiac șiacului
plural șiacuri șiacurilor
vocativ singular
plural
șeiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șeiac șeiacul
plural șeiacuri șeiacurile
genitiv-dativ singular șeiac șeiacului
plural șeiacuri șeiacurilor
vocativ singular
plural
șeiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șeiac șeiacul
plural șeiace șeiacele
genitiv-dativ singular șeiac șeiacului
plural șeiace șeiacelor
vocativ singular
plural
șăiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șăiac șăiacul
plural șăiace șăiacele
genitiv-dativ singular șăiac șăiacului
plural șăiace șăiacelor
vocativ singular
plural
șăiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șăiac șăiacul
plural șăiacuri șăiacurile
genitiv-dativ singular șăiac șăiacului
plural șăiacuri șăiacurilor
vocativ singular
plural

șiac șaiac șaiac șaiag șaiag șăiac șăiac șeiac șeiac

  • 1. (numai) singular Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • De sub comanacul de șiac, vîrît pe urechi, pletele-i coboară încă negre. GALACTION, O. I 204.
      surse: DLRLC
    • Un comanac nou, îmbrăcat în șiac cafeniu. HOGAȘ, M. N. 138.
      surse: DLRLC
    • Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru. EMINESCU, N. 48.
      surse: DLRLC
  • 2. Sortiment de șiac (1.).
    surse: DEX '09

etimologie: