16 definiții pentru șugubăț șugubeț

ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (Înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor. [Var.: șugubéț, -eáță adj.] – Din sl. dušegubĭcĭ.

ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (Înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor. [Var.: șugubéț, -eáță adj.] – Din sl. dušegubĩcĩ.

ȘUGUBẮȚ, -ÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Glumeț, hazliu, poznaș, vesel. Oaspele cînta acum iar niște drăcii șugubețe. CAMIL PETRESCU, O. I 131. Nu-i mai încîntă decît mutra-i trecătoare de om șugubăț și felul lui de-a povesti. STĂNOIU, C. I. 113. Bată-te fericea și norocul să te bată! Șugubăț mai ești! MIRONESCU, S. A. 91. ◊ Fig. Veverițele șugubețe, cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 185. 2. (Învechit) Primejdios, înșelător, amăgitor; rău. În călătoria ta... să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spîn – cît îi putea, să n-ai de-a face cu dînșii, căci sînt foarte șugubeți. CREANGĂ, P. 198. Locurile acestea sînt șugubețe; de unde știi cum vine întîmplarea, și, doamne ferește, să nu-ți cadă greu singur. id. ib. 201. Nevoia e cea mai șugubață capcană. CONTEMPORANUL, VII 388. – Variantă: șugubéț, -eáță (ODOBESCU, S. III 230, ALECSANDRI, S. 70) adj.

șugubắț adj. m., pl. șugubéți; f. șugubeáță, pl. șugubéțe

șugubăț adj. m., pl. șugubéți; f. sg. șugubeáță, pl. șugubéțe

ȘUGUBĂȚ s., adj. v. asasin, criminal, omorîtor, ucigaș.

ȘUGUBĂȚ adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

șugubắț (-eáță), adj.1. Asasin. – 2. Periculos. – 3. Poznaș. Sl. dušegubĭcĭ (Șeineanu, Semasiol., 216; Tiktin), cf. deșugubină, apropiat prin etimologie populară de a șugui „a glumi”.

ȘUGUBẮȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care șuguiește; care este bun de glume; plin de haz. 2) fig. rar Care induce în eroare; amăgitor; înșelător; iluzoriu. /<sl. dušegubici

șugubăț a. Mold. 1. primejdios: locurile acestea sunt șugubețe CR.; 2. răutăcios: veverițele șugubețe care sar sglobii OD.; 3. glumeț: bre! ce om șugubăț! Al. [Vechiu-rom. șugubăț, ucigaș, criminal = slav. (DU)ȘEGUBĬȚĬ, ucigaș (v. șugubină): slăbirea treptată a sensului e analogă cu a lui bazaconie; accepțiunea de «glumeț» rezultă din influență lui șuguì].

șugubắț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. duše-gubĭcĭ, perzător de suflet, criminal, de unde s’a făcut *de șugubăț, apoĭ, supt infl. luĭ a șugui, șugubăț. V. șugubină). Vechĭ. Ucigaș. Azĭ. Est. Fam. Poznaș (glumeț orĭ care-țĭ face surprize neplăcute): om, cal, loc șugubăț. Vechĭ și șigu-.

ȘUGUBÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. șugubăț.

ȘUGUBÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. șugubăț.

ȘUGUBÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. șugubăț.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

șugubăț s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.

șugubăț adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

Intrare: șugubăț
șugubăț1 (f. -eață) adjectiv
adjectiv (A26)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șugubăț șugubățul șugubeață șugubeața
plural șugubeți șugubeții șugubețe șugubețele
genitiv-dativ singular șugubăț șugubățului șugubețe șugubeței
plural șugubeți șugubeților șugubețe șugubețelor
vocativ singular
plural
șugubăț2 (f. -ață) adjectiv
adjectiv (A26.1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șugubăț șugubățul șugubață șugubața
plural șugubeți șugubeții șugubețe șugubețele
genitiv-dativ singular șugubăț șugubățului șugubețe șugubeței
plural șugubeți șugubeților șugubețe șugubețelor
vocativ singular
plural
șugubeț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șugubeț șugubețul șugubeață șugubeața
plural șugubeți șugubeții șugubețe șugubețele
genitiv-dativ singular șugubeț șugubețului șugubețe șugubeței
plural șugubeți șugubeților șugubețe șugubețelor
vocativ singular
plural

șugubăț șugubeț

  • exemple
    • Oaspele cînta acum iar niște drăcii șugubețe. CAMIL PETRESCU, O. I 131.
      surse: DLRLC
    • Nu-i mai încîntă decît mutra-i trecătoare de om șugubăț și felul lui de-a povesti. STĂNOIU, C. I. 113.
      surse: DLRLC
    • Bată-te fericea și norocul să te bată! Șugubăț mai ești! MIRONESCU, S. A. 91.
      surse: DLRLC
    • figurat Veverițele șugubețe, cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 185.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • În călătoria ta... să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spîn – cît îi putea, să n-ai de-a face cu dînșii, căci sînt foarte șugubeți. CREANGĂ, P. 198.
      surse: DLRLC
    • Locurile acestea sînt șugubețe; de unde știi cum vine întîmplarea, și, doamne ferește, să nu-ți cadă greu singur. CREANGĂ, P. 201.
      surse: DLRLC
    • Nevoia e cea mai șugubață capcană. CONTEMPORANUL, VII 388.
      surse: DLRLC

etimologie: