2 intrări

5 definiții

ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut; mai ales despre purici) A pișca, a ciupi. Nu junghia, Nu picura, Nu turbura. MAT. FOLK. 1582.

ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Pop.) A pișca, a ciupi.

ȚICURÁ vb. v. ciupi, pișca.

țicurá, țícur, vb. IV (reg.) 1. a pișca, a înțepa. 2. a burnița.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: țicura
verb (VT2)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țicura țicurare țicurat țicurând singular plural
țicură țicurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țicur (să) țicur țicuram țicurai țicurasem
a II-a (tu) țicuri (să) țicuri țicurai țicurași țicuraseși
a III-a (el, ea) țicură (să) țicure țicura țicură țicurase
plural I (noi) țicurăm (să) țicurăm țicuram țicurarăm țicuraserăm, țicurasem*
a II-a (voi) țicurați (să) țicurați țicurați țicurarăți țicuraserăți, țicuraseți*
a III-a (ei, ele) țicură (să) țicure țicurau țicura țicuraseră
Intrare: țicurat
țicurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țicurat țicuratul țicura țicurata
plural țicurați țicurații țicurate țicuratele
genitiv-dativ singular țicurat țicuratului țicurate țicuratei
plural țicurați țicuraților țicurate țicuratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

țicura țicurare țicurat

  • 1. Folosit și absolut; mai ales despre purici:
    surse: DLRLC DLRM sinonime: ciupi pișca un exemplu
    exemple
    • Nu junghia, Nu țicura, Nu turbura. MAT. FOLK. 1582.
      surse: DLRLC

etimologie: