2 intrări

18 definiții


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: țopăi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țopăi țopăire țopăit țopăind singular plural
țopăie țopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țopăi (să) țopăi țopăiam țopăii țopăisem
a II-a (tu) țopăi (să) țopăi țopăiai țopăiși țopăiseși
a III-a (el, ea) țopăie (să) țopăie țopăia țopăi țopăise
plural I (noi) țopăim (să) țopăim țopăiam țopăirăm țopăiserăm, țopăisem*
a II-a (voi) țopăiți (să) țopăiți țopăiați țopăirăți țopăiserăți, țopăiseți*
a III-a (ei, ele) țopăie (să) țopăie țopăiau țopăi țopăiseră
Surse flexiune: DMLR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țopăi țopăire țopăit țopăind singular plural
țopăiește țopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țopăiesc (să) țopăiesc țopăiam țopăii țopăisem
a II-a (tu) țopăiești (să) țopăiești țopăiai țopăiși țopăiseși
a III-a (el, ea) țopăiește (să) țopăiască țopăia țopăi țopăise
plural I (noi) țopăim (să) țopăim țopăiam țopăirăm țopăiserăm, țopăisem*
a II-a (voi) țopăiți (să) țopăiți țopăiați țopăirăți țopăiserăți, țopăiseți*
a III-a (ei, ele) țopăiesc (să) țopăiască țopăiau țopăi țopăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țupăi țupăire țupăit țupăind singular plural
țupăie țupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țupăi (să) țupăi țupăiam țupăii țupăisem
a II-a (tu) țupăi (să) țupăi țupăiai țupăiși țupăiseși
a III-a (el, ea) țupăie (să) țupăie țupăia țupăi țupăise
plural I (noi) țupăim (să) țupăim țupăiam țupăirăm țupăiserăm, țupăisem*
a II-a (voi) țupăiți (să) țupăiți țupăiați țupăirăți țupăiserăți, țupăiseți*
a III-a (ei, ele) țupăie (să) țupăie țupăiau țupăi țupăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) țupăi țupăire țupăit țupăind singular plural
țupăiește țupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țupăiesc (să) țupăiesc țupăiam țupăii țupăisem
a II-a (tu) țupăiești (să) țupăiești țupăiai țupăiși țupăiseși
a III-a (el, ea) țupăiește (să) țupăiască țupăia țupăi țupăise
plural I (noi) țupăim (să) țupăim țupăiam țupăirăm țupăiserăm, țupăisem*
a II-a (voi) țupăiți (să) țupăiți țupăiați țupăirăți țupăiserăți, țupăiseți*
a III-a (ei, ele) țupăiesc (să) țupăiască țupăiau țupăi țupăiseră
Intrare: țupăit
țupăit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țupăit țupăitul țupăi țupăita
plural țupăiți țupăiții țupăite țupăitele
genitiv-dativ singular țupăit țupăitului țupăite țupăitei
plural țupăiți țupăiților țupăite țupăitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

țopăi țopăire țopăit țupăire țupăit țupăi țupăi

etimologie:

  • surse: DEX '98 DEX '09