8 definiții pentru altaic

altáic, ~ă a [At: DA ms / P: -a-ic / Pl: ~ici, -ice / E: fr altaique] 1 Originar din Munții Altai. 2 Care trăiește în Munții Altai. 3 Care se referă la Munții Altai.

ALTÁIC, -Ă, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. [Pr: -ta-ic] – Din fr. altaïque.

ALTÁIC, -Ă, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. [Pr.: -ta-ic] – Din fr. altaïque.

ALTÁIC, – Ă, altaici, -e, adj. Din Altai, care se referă la Altai, caracteristic regiunii munților Altai.

ALTÁIC, -Ă, altaici, -e, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. – Fr. altaïque.

altáic (-ta-ic) adj. m., pl. altáici; f. altáică, pl. altáice

altáic adj. m. (sil. -ta-ic), pl. altáici; f. sg. altáică, pl. altáice

ALTÁIC, -Ă adj. din regiunea munților Altai. ♦ limbi če = limbi turcice, mongole și tunguse. (< fr. altaïque)

Intrare: altaic
altaic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altaic altaicul altaică altaica
plural altaici altaicii altaice altaicele
genitiv-dativ singular altaic altaicului altaice altaicei
plural altaici altaicilor altaice altaicelor
vocativ singular
plural

2 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

URALO-ALTÁIC, -Ă, uralo-altaici, -ce, adj. (Despre populații) Care se află, trăiește în regiunea munților Ural și Altai. ♦ (Substantivat, f. pl.) Limbi vorbite de aceste populații. – Din fr. ouralo-altaïque.

urálo-altáic (-ta-ic) adj. m., pl. urálo-altáici; f. urálo-altáică, pl. urálo-altáice