6 definiții pentru antirezonanță

ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonanțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.

ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.

antirezonánță s. f. → rezonanță

antirezonánță sf [At: DEX2 / Pl: -țe / E: fr antirésonnance, eg antiresonance] (Fiz) Stare de vibrație opusă rezonanței.

ANTIREZONÁNȚĂ s.f. Fenomen de radiere minimă a curentului într-un circuit, tensiunea de intrare menținându-se constantă. [< fr. antirésonance].

ANTIREZONÁNȚĂ s. f. stare de vibrație opusă rezonanței. (< fr. antirésonance, engl. antiresonance)

Intrare: antirezonanță
antirezonanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antirezonanță antirezonanța
plural antirezonanțe antirezonanțele
genitiv-dativ singular antirezonanțe antirezonanței
plural antirezonanțe antirezonanțelor
vocativ singular
plural