2 definiții pentru astări

astări vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~resc / E: astar cf tc astarmalak, ngr ασταρόμω] 1 (Înv) A căptuși o haină cu astar. 2 A acoperi un schelet de lemn cu astăreală (2).

astărésc și aster- v. tr. (d. astar). Rar azĭ. Căptușesc.

Intrare: astări
astări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) astări astărire astărit astărind singular plural
astărește astăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) astăresc (să) astăresc astăream astării astărisem
a II-a (tu) astărești (să) astărești astăreai astăriși astăriseși
a III-a (el, ea) astărește (să) astărească astărea astări astărise
plural I (noi) astărim (să) astărim astăream astărirăm astăriserăm, astărisem*
a II-a (voi) astăriți (să) astăriți astăreați astărirăți astăriserăți, astăriseți*
a III-a (ei, ele) astăresc (să) astărească astăreau astăriră astăriseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)