7 definiții pentru autoutila

autoutilá vr [At: DN3 / P: a-u-to-u- / Pzi: ~léz / E: auto1- + utila] A se utila din resurse proprii Si: a se autodota (2).

AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.

AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.

autoutilá vb., ind. prez. 1 sg. autoutiléz, 3 sg. și pl. autoutileáză

AUTOUTILÁ vb. v. autodota.

AUTOUTILÁ vb. I. tr. A utila cu mijloace proprii; a autodota. [Et. incertă].

AUTOUTILÁ vb. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota. (< auto1- +utila)

Intrare: autoutila
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) autoutila autoutilare autoutilat autoutilând singular plural
autoutilea autoutilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) autoutilez (să) autoutilez autoutilam autoutilai autoutilasem
a II-a (tu) autoutilezi (să) autoutilezi autoutilai autoutilași autoutilaseși
a III-a (el, ea) autoutilea (să) autoutileze autoutila autoutilă autoutilase
plural I (noi) autoutilăm (să) autoutilăm autoutilam autoutilarăm autoutilaserăm, autoutilasem*
a II-a (voi) autoutilați (să) autoutilați autoutilați autoutilarăți autoutilaserăți, autoutilaseți*
a III-a (ei, ele) autoutilea (să) autoutileze autoutilau autoutila autoutilaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)