2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AVERTIZÁRE, avertizări, s. f. Acțiunea de a avertiza.V. avertiza.

AVERTIZÁRE, avertizări, s. f. Acțiunea de a avertiza.V. avertiza.

AVERTIZÁRE s. f. Acțiunea de a avertiza.

AVERTIZÁRE, avertizări, s. f. Acțiunea de a avertiza.

avertizáre s. f., g.-d. art. avertizắrii; pl. avertizắri

avertizáre s. f., g.-d. art. avertizării; pl. avertizări

avertizáre sf [At: DA / Pl: ~zări / E: avertiza] 1 Atenționare a cuiva asupra pericolelor la care se expune dacă întreprinde o anumită acțiune Si: avizare (2), (rar) avertizat1 (1), avizat1 (2). 2 Prevenire a cuiva asupra sancțiunilor pe care le va suferi dacă va comite o anumită greșeală Si: (rar) avertizat1 (2). 3 Reamintire a urmărilor rele ale actelor pe care cineva dorește să le îndeplinească Si: (rar) avertizat1 (3).

AVERTIZÁRE s. v. prevenire.

AVERTIZÁRE s.f. Acțiunea de a avertiza. [< avertiza].

AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (asupra consecințelor unei acțiuni). – După fr. avertir.

AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvârșească). – După fr. avertir.

AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvîrșească; a înștiința de mai înainte, a face cunoscut în prealabil, a preveni.

AVERTIZÁ, avertizez, vb. I. Tranz. A atrage cuiva atenția, a preveni pe cineva (că va suferi consecințele acțiunii pe care intenționează să o săvârșească). – După fr. avertir.

avertizá (a ~) vb., ind. prez. 3 avertizeáză

avertizá vb., ind. prez. 1 sg. avertizéz, 3 sg. și pl. avertizeáză

avertizá vt [At: DA / Pzi: -zéz / E: fr avertir] 1 A atrage atenția cuiva asupra pericolelor la care se expune dacă întreprinde o anumită acțiune Si: aviza (2). 2 A preveni pe cineva asupra sancțiunilor pe care le va suferi dacă va comite o anumită greșeală. 3 A reaminti cuiva minările rele ale actelor pe care dorește să le îndeplinească.

AVERTIZÁ vb. v. preveni.

AVERTIZÁ vb. I. tr. A atrage cuiva atenția, a înștiința în prealabil, a preveni. [< fr. avertir].

AVERTIZÁ vb. tr. a atrage cuiva atenția, a înștiința în prealabil, a preveni. (după fr. avertir)

avertizá (avertizéz, avertizát), vb. – A preveni, a atrage atenția. Fr. avertir.Der. avertisment, s. n. (înștiințare, prevenire), din fr. avertissement.

Intrare: avertizare
avertizare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular avertizare avertizarea
plural avertizări avertizările
genitiv-dativ singular avertizări avertizării
plural avertizări avertizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: avertiza
avertiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) avertiza avertizare avertizat avertizând singular plural
avertizea avertizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) avertizez (să) avertizez avertizam avertizai avertizasem
a II-a (tu) avertizezi (să) avertizezi avertizai avertizași avertizaseși
a III-a (el, ea) avertizea (să) avertizeze avertiza avertiză avertizase
plural I (noi) avertizăm (să) avertizăm avertizam avertizarăm avertizaserăm, avertizasem*
a II-a (voi) avertizați (să) avertizați avertizați avertizarăți avertizaserăți, avertizaseți*
a III-a (ei, ele) avertizea (să) avertizeze avertizau avertiza avertizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)