boraci

  • 1. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2

etimologie:

4 definiții

boráci1 smp [At: Arh. OLT. XI, 258 / E: nct] (Reg) Copii mulți și mici.

boráci (-ciuri), s. n. – Unealtă, burghiu. Din. germ. bohren „a perfora”.

borác, boráci, s.m. (reg.) copil.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

borac, boraci s. m. (pop.) copil mic

Intrare: boraci
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boraci boraciul
plural borace boracele
genitiv-dativ singular boraci boraciului
plural borace boracelor
vocativ singular
plural
Intrare: borac
borac
substantiv masculin (M13) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular borac boracul
plural boraci boracii
genitiv-dativ singular borac boracului
plural boraci boracilor
vocativ singular
plural

5 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

boráci2 sn [At: DN2 / Pl: -ace / E: ns cf ger Bohrer] Unealtă portabilă, manuală, prevăzută cu un burghiu acționat de o roată cu clichet pentru găurirea pieselor metalice mari, greu transportabile.

BORÁCI, borace, s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

BORÁCI s. n. Unealtă portabilă, acționată manual, prevăzută cu un burghiu mișcat de o roată cu clichet și cu ajutorul căreia se dau găuri în piesele metalice mari, greu transportabile. – Cf. germ. Bohrer.

boráci s. n., pl. boráce