3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bric2 [At: DEX2 / E: fr brique] (Frm) 1 ai Cărămiziu. 2 sni Culoare cărămizie.

bric1 sn [At: I. GHICA, ap. CADE / Pl: ~uri / E: eg brick] Vas cu pânze, cu două (rar, trei) catarge, uneori cu motor auxiliar, care servea altădată ca vas de comerț sau de război, iar astăzi este folosit mai ales ca navă școală pentru elevii de marină.

BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare bric (1). – Din fr. brique.

BRIC1, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare și comerciale. – Din fr. brick.

BRIC1, bricuri, s. n. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare. – Din fr. brick.

BRIC2 adj. invar., s. n. (Franțuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S. n. Culoare cărămizie. – Din fr. brique.

BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pînze (uneori cu motor auxiliar), avînd două catarge și pînze pătrate.

BRIC, bricuri, s. n. Navă cu pânze și cu două catarge, uneori și cu motor. – Fr. brick (<engl.).

BRIC s.n. Corabie cu două catarge, echipată cu pânze pătrate și uneori cu motor. ◊ Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice. [Pl. -curi. / < fr. brick, cf. engl. brig].

BRIC2 adj. inv., s. n. cărămiziu. (< fr. brique)

BRIC1 s. n. velier cu două catarge și bompres, folosit în trecut ca navă de luptă, iar astăzi ca navă-școală. (< fr. brick)

BRIC ~uri n. înv. Corabie (militară sau comercială), prevăzută cu două catarge, cu pânze pătrate și, uneori, cu motor. /<fr. brick

*bric n., pl. urĭ (fr. brik, engl. brig). Un fel de bastiment de războĭ cu doŭă catargurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bric3 (navă) s. n., pl. brícuri

bric1 (culoare) adj. invar.

bric (navă) s. n., pl. brícuri

bric (culoare) adj. invar., s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRIC adj. invar. v. cărămiziu, roșcat, roșiatic.

Intrare: bric (adj.)
bric2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • bric
  • bri
Intrare: bric (culoare)
bric1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bric
  • bricul
  • bricu‑
plural
  • bricuri
  • bricurile
genitiv-dativ singular
  • bric
  • bricului
plural
  • bricuri
  • bricurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bric (navă)
bric1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bric
  • bricul
  • bricu‑
plural
  • bricuri
  • bricurile
genitiv-dativ singular
  • bric
  • bricului
plural
  • bricuri
  • bricurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bric (adj.)

etimologie:

bric (culoare)

etimologie:

bric (navă)

  • 1. Navă cu două catarge, cu pânze pătrate și bompres, uneori și cu motor, folosită în trecut în scopuri militare și comerciale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Bric-goeletă = bric al cărui arbore trinchet poartă vele pătrate, iar celălalt arbore vele aurice.
      surse: DN

etimologie: