6 intrări

53 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

bulgár, ~ă [At: I. IONESCU, C. / V: băl-, bol-, -gắr / Pl: ~i, ~e / E: vsl бaъгapини] 1 smp Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei unde, în sec. VII-IX a fost asimilată de slavi, care i-au luat numele. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Bulgariei. 4-5 smf, a (Om) originar din Bulgaria. 6 smp Populația care locuiește în Bulgaria. 7-9 Care aparține Bulgariei (sau bulgarilor (1, 6)) Si: bulgăresc (1-3). 10-12 a Specific Bulgariei sau bulgarilor (1, 6) Si: bulgăresc (4-6) 12-15 a Care provine din Bulgaria sau de la bulgari (1, 6) Si: bulgăresc (7-9). 16 sf Limba bulgară.

BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de Nord-Est a Bulgariei de astăzi, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. S. m. Persoană care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau bulgarilor (1), privitor la Bulgaria ori la bulgari; bulgăresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba bulgară. – Din sl. blŭgarinŭ.

BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. pl. Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei; bulgăresc. ◊ (Substantivat, f.) Limba bulgară. – Din sl. blŭgarinŭ.

BULGÁR2, -Ă, bulgari, -e, adj. Care ține de sau se referă la R. P. Bulgaria; al bulgarilor; bulgăresc. Poporul bulgar. Literatura bulgară.În sec. al IX-lea și al X-lea se formează statul feudal bulgar. IST. R.P.R. 56.

BULGÁR1, bulgari, s. m. Persoană făcînd par.te din populația de bază a R. P. Bulgaria sau originară de acolo. Cei doi vîslași erau bulgari. DUMITRIU, B. F. 158.

BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba bulgară. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. – Slav (v. sl. blŭgarinŭ).

bulgár adj. m., s. m., pl. bulgári; adj. f. bulgáră, pl. bulgáre

bulgár s. m., adj. m., pl. bulgári; f. sg. bulgáră, pl. bulgáre

BULGÁR adj. v. bulgăresc.

bulgár (bulgári), s. m. – Locuitor din Bulgaria. Mr. vurgar. Sl. bulgarinŭ, de unde provin și bg. bulgarin, sb., cr. bugar, rus. bulgar, mag. bolgár (Cihac, II, 33). – Der. bulgăresc, adj. (bulgar); bulgărește, adv. (ca bulgarii); bulgărime, s. f. (colectivitate de bulgari); bulgărism, s. n. (împrumut lingvistic din bulgară); bulgărie, s. f. (grădină), nume care se explică prin ocupația predilectă a bulgarilor care trăiesc în Munt. și Mold.; bulgări, vb. (Mold., a se ocupa cu cultivarea zarzavaturilor); bulgariu, s. n. (înv., piele tăbăcită), din tc. bulgari.

BULGÁR1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Bulgariei sau populației ei; din Bulgaria. /<sl. bugarinu

BULGÁR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei sau este originară din Bulgaria. /<sl. bugarinu

búlgăr1 sm [At: LB / V: bulg, ~e / Pl: ~i / E: nct] Bucată compactă dintr-o materie solidă (mai ales de pământ).

búlgăr3, ~ă a vz bulgar

búlgăr2 sm [At: LB / Pl: ~i / E: mg polgár (meșter)] (Reg; mgm) Primar.

búlgăre sm vz bulgăr1

bulgăroáică sf [At: DA ms / Pl: ~ice / E: bulgar + -oaică] 1-2 Femeie care face parte din populația de bază a Bulgariei (sau este originară din Bulgaria).

BÚLGĂR, bulgări, s. m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: búlgăre s. m.] – Et. nec.

BULGĂROÁICĂ, bulgăroaice, s. f. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. – Bulgar + suf. -oaică.

arată toate definițiile

Intrare: bulgăre
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bulgăre bulgărele
plural bulgări bulgării
genitiv-dativ singular bulgăre bulgărelui
plural bulgări bulgărilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bulgăr bulgărul
plural bulgări bulgării
genitiv-dativ singular bulgăr bulgărului
plural bulgări bulgărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bulgar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bulgar bulgarul
plural bulgari bulgarii
genitiv-dativ singular bulgar bulgarului
plural bulgari bulgarilor
vocativ singular bulgarule, bulgare
plural bulgarilor
Intrare: bulgar (adj.)
bulgar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bulgar bulgarul bulga bulgara
plural bulgari bulgarii bulgare bulgarele
genitiv-dativ singular bulgar bulgarului bulgare bulgarei
plural bulgari bulgarilor bulgare bulgarelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bulgăr
Bulgăr nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: Bulgar
Bulgar nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: bulgăr
bulgăr
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

bulgar bulgară bulgăroaică

  • 1. substantiv masculin (La plural) Populație turcică, așezată la sfârșitul secolului VII în regiunea de Nord-Est a Bulgariei de astăzi, unde, în secolele VII-IX, a fost asimilată de slavi; (și la singular) persoană aparținând acestei populații.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. substantiv masculin admite vocativul Persoană care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Cei doi vîslași erau bulgari. DUMITRIU, B. F. 158.
      surse: DLRLC
  • 3. adjectiv Care aparține Bulgariei sau bulgarilor (1.), privitor la Bulgaria ori la bulgari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bulgăresc 3 exemple
    exemple
    • Poporul bulgar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Literatura bulgară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • În secolul al IX-lea și al X-lea se formează statul feudal bulgar. ISTORIA R.P.R. 56.
      surse: DLRLC

etimologie:

bulgăroaică bulgar bulgar bulgară

  • 1. Femeie care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Bulgar + sufix -oaică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX