2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

butí vi [At: P. MAIOR, IST. 105/10 / V: (reg) buci / Pzi: ~ tesc / E: nct] (Trs; Mol) (D. apă) A se revărsa. 2 (D. apă) A țâșni. 3 (Pex; d. mase de oameni) A da năvală Cf a bujdi.

BUTÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.

búte sf [At: CANTEMIR, IST. 32 / V: (Mun) ~ ie (A și: -tie) / Pl: buți, (rar) bute / E: lp buttis] (Pop) 1 Butoi. 2 Conținutul unui butoi (1). 3 (îe) A face burta butie și gura pâlnie, A fluiera în ~ A fi bețiv mare. 4 (Îs) Suge~ Bețivan. 5 (Îe) Vorbește ca din ~ Vorbește gros. 6 (Îe) A fi ~ de ceva A fi tobă de ceva. 7 (Îe) A dormi ~ A dormi buștean. 8 (Îe) A lega ~ A lega burduf sau cobză. 9 (Îe) A se duce ca vinul stricat din ~ în ~ A merge din rău în mai rău. 10 (Îs) â~ a casei Casa goală, fară lucruri. 11 (Trs; îcs) ~ a cu curechiul Unul dintre jocurile obișnuite la priveghi. 12 Partea lămpii în care stă petrolul. 13 Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine Si: boton. 14 Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 15 (Reg) Butucul roții. 16 Cotorul penelor de pasăre. 17 Țeavă. 18 (Spc) Țeavă (de soc) la instrumentul numit cărabă. 19 (Înv) Țeavă de fier, folosită în vechile ateliere de fierărie pentru a conduce aerul din foaie. 20 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 21 (Bot) Rădăcina plantei rodul-pământului. 22 (Bot; pex) Rodul-pământului.

BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie s. f.] – Lat. buttis.

BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis.

BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. Podgorenii au mai săpat un rînd de borte guzgănești în hrubele cele mari, zidindu-le, după ce-au ascuns acolo buți vechi. SADOVEANU, J. 686. Măria-ta, răspunse tînărul, mai întîi de toate cer ca... să-mi dați nouă buți cu miere, nouă care pline cu pîne și nouă cirezi de vite. POPESCU, B. I 5. O bute mare... pe care argatul o împle în toată dimineața, și apoi, prin un cep, sloboade apa. NEGRUZZI, S. I 96. Buți mari, ne-ncepute, de cîte cinci sute [de vedre]. ALECSANDRI, P. P. 121. ◊ (Ca termen de comparație) Biata babă era umflată cît o bute. CREANGĂ, P. 15. ♦ Expr. A dormi bute = a dormi adînc, a dormi buștean. (În forma butie) Cotoșmanul... găsi pe Peneș dormind butie sub umbra crîngului. POPESCU, B. III 106. ♦ Cantitatea de lichid care încape într-un butoi. Au băut o bute de vin. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințată în mine. 3. (Regional) Butucul roții. Se uită prin butea roții înspre partea în care plecase voinicul. ISPIRESCU, L. 343. 4. (Mai ales la pl.) Stîlpii principali de susținere, în eșafodajul unui tunel în construcție, confecționați din lemne rotunde, de secțiuni mari. – Variantă: (mai ales în Munt.) bútie, butii (DEȘLIU, 49, EMINESCU, N. 4, ODOBESCU, S. III 14), și f.

BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințată în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodajului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis.

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți

!súge-búte (pop.) s. m. și f., g.-d. lui súge-búte; pl. súge-búte

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți

BÚTE s. v. butoi, butuc, cotor.

búte (búți), s. f.1. Butoi. – 2. Butucul roții. – 3. Tub, țeavă. – 4. Pană de pasăre. Var. butie. Mr. bute, megl. buti. Lat. bŭttem (Meyer, Alb. St., IV, 29; Pușcariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202, DAR); cf. ngr. βοῦτα, alb. bute (Meyer 56), it. botte, prov., sp., port. bota, fr., cat. bote. Nu se vede necesitatea ipotezei indo-europene sugerată de Lahovary 319. Der. butar, s. m. (dogar); butărie, s. f. (dogărie); butelnic, s. n. (burghiu); butoi, s. n.(vas de lemn din doage); butlan, s. n. (butoi); butloagă, s. f. (butoi). Din rom. provine mag. butoj(ka).

BÚTE buți f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai înguste decât mijlocul, făcut din doage cercuite și folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului. * A lega (pe cineva) ~ a lega strâns, încât să nu poată face nici o mișcare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobză; a lega fedeleș. A se face ~ (de mâncare) a mânca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mâncare. 2) Conținutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stâlp care susține tavanul unui tunel în construcție. 4) Rezervor de combustibil la lămpile speciale, folosite în mine. [G.-D. buții] /<lat. buttis

butie f. 1. vas mare de lemn cu două funduri și cu doage legate cu cercuri de fier, de păstrat vin sau alte spirtoase (100—200 vedre); 2. bucea de roată (după forma-i circulară): se uită prin butia roții ISP. [Lat. vulg. BUTTIS].

Intrare: buti
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) buti butire butit butind singular plural
butește butiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) butesc (să) butesc buteam butii butisem
a II-a (tu) butești (să) butești buteai butiși butiseși
a III-a (el, ea) butește (să) butească butea buti butise
plural I (noi) butim (să) butim buteam butirăm butiserăm, butisem*
a II-a (voi) butiți (să) butiți buteați butirăți butiserăți, butiseți*
a III-a (ei, ele) butesc (să) butească buteau buti butiseră
Intrare: bute
substantiv feminin (F109)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bute butea
plural buți buțile
genitiv-dativ singular buți buții
plural buți buților
vocativ singular
plural
butie
substantiv feminin (F135) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular butie butia
plural butii butiile
genitiv-dativ singular butii butiei
plural butii butiilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)