3 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cărnosi vt [At: I. IONESCU, M. 698 / V: câr- / Pzi: ~sésc / E: cărnos] (Pop) A îndepărta resturile de carne de pe o bucată de piele, înainte de tăbăcire Si: a cărnui.

cârnosi2 v vz cărnosi

cârnosi1 [At: CREANGĂ, P. 21 / V: ~oși / Pzi: ~sesc / E: ns cf cărnos] 1 vt A rupe carnea în bucăți Si: a măcelări. 2-3 vt A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. 4 vi (Fig) A munci (greu). 5 vt (Fig) A necăji pe cineva. 6 vt (Fig) A chinui. 7 vr A se hârjoni. 8 vr A se înmuia asemenea cărnii. 9 vr A dobândi culoarea cărnii.

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcire. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.

CÂRNOSÍ2 vb. IV v. cărnosi.

CÂRNOSÍ1, cârnosesc, vb. IV. Tranz. A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. – Et. nec. Cf. cărnos.

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.

CÂRNOSÍ2 vb. IV v. cărnosi.

CÂRNOSÍ1, cârnosesc, vb. IV. Tranz. A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. – Et. nec. Cf. cărnos.

CÎRNOSÍ, cîrnosesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A sfîșia, a face bucăți. De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie! Știu că i-aș cîrnosi și i-aș jumuli. CREANGĂ, P. 21. 2. (În industria tăbăcăriei) A prepara o piele, curățind-o de carne. (Refl. pas.) [Pieile] se cîrnosesc, adecă se curăță de toată carnea ce a putut rămînea pre dînsele la jupuitul vitei. I. IONESCU, M. 698.

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. – Din carne.

cărnosí/cârnosí2 (a ~) (a îndepărta carnea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 să cărnoseáscă/să cârnoseáscă

cârnosí2 (a îndepărta carnea) v. cărnosí

cârnosí1 (a ~) (a sfâșia) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnosésc, imperf. 3 sg. cârnoseá; conj. prez. 3 să cârnoseáscă

cărnosí/cârnosí (ind. piel.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărnoseáscă/cârnoseáscă

cârnosí (a sfâșia) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnosésc, imperf. 3 sg. cârnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârnoseáscă

cârnosí (ind. piel.) v. cărnosi

CĂRNOSÍ vb. v. descărna.

CÂRNOSÍ vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.

A CÂRNOSÍ ~ésc tranz. 1) rar A rupe în bucăți (cu mâinile, cu colții, cu ghearele etc.); a sfâșia; a sfârteca. 2) (piei de animale) A pregăti pentru tăbăcit, înlăturând rămășițele de carne. /Orig. nec.

arată toate definițiile

Intrare: cărnosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cărnosi cărnosire cărnosit cărnosind singular plural
cărnosește cărnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cărnosesc (să) cărnosesc cărnoseam cărnosii cărnosisem
a II-a (tu) cărnosești (să) cărnosești cărnoseai cărnosiși cărnosiseși
a III-a (el, ea) cărnosește (să) cărnosească cărnosea cărnosi cărnosise
plural I (noi) cărnosim (să) cărnosim cărnoseam cărnosirăm cărnosiserăm, cărnosisem*
a II-a (voi) cărnosiți (să) cărnosiți cărnoseați cărnosirăți cărnosiserăți, cărnosiseți*
a III-a (ei, ele) cărnosesc (să) cărnosească cărnoseau cărnosi cărnosiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cârnosi cârnosire cârnosit cârnosind singular plural
cârnosește cârnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cârnosesc (să) cârnosesc cârnoseam cârnosii cârnosisem
a II-a (tu) cârnosești (să) cârnosești cârnoseai cârnosiși cârnosiseși
a III-a (el, ea) cârnosește (să) cârnosească cârnosea cârnosi cârnosise
plural I (noi) cârnosim (să) cârnosim cârnoseam cârnosirăm cârnosiserăm, cârnosisem*
a II-a (voi) cârnosiți (să) cârnosiți cârnoseați cârnosirăți cârnosiserăți, cârnosiseți*
a III-a (ei, ele) cârnosesc (să) cârnosească cârnoseau cârnosi cârnosiseră
Intrare: cârnosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cârnosi cârnosire cârnosit cârnosind singular plural
cârnosește cârnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cârnosesc (să) cârnosesc cârnoseam cârnosii cârnosisem
a II-a (tu) cârnosești (să) cârnosești cârnoseai cârnosiși cârnosiseși
a III-a (el, ea) cârnosește (să) cârnosească cârnosea cârnosi cârnosise
plural I (noi) cârnosim (să) cârnosim cârnoseam cârnosirăm cârnosiserăm, cârnosisem*
a II-a (voi) cârnosiți (să) cârnosiți cârnoseați cârnosirăți cârnosiserăți, cârnosiseți*
a III-a (ei, ele) cârnosesc (să) cârnosească cârnoseau cârnosi cârnosiseră
Intrare: cârnosit
cârnosit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cârnosit cârnositul cârnosi cârnosita
plural cârnosiți cârnosiții cârnosite cârnositele
genitiv-dativ singular cârnosit cârnositului cârnosite cârnositei
plural cârnosiți cârnosiților cârnosite cârnositelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

cărnosi cărnosit cârnosi

  • 1. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cărnui descărna șerui un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv [Pieile] se cîrnosesc, adecă se curăță de toată carnea ce a putut rămînea pre dînsele la jupuitul vitei. I. IONESCU, M. 698.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cărnos
    surse: DEX '09 DEX '98
  • carne
    surse: DLRM
  • surse: NODEX

cârnosi

  • 1. A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ciopârți sfârteca un exemplu
    exemple
    • De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie! Știu că i-aș cîrnosi și i-aș jumuli. CREANGĂ, P. 21.
      surse: DLRLC

etimologie: