cărnosi cărnosit cârnosi

  • 1. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie.
    surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX sinonime: cărnui descărna șerui un exemplu
    exemple
    • [Pieile] se cîrnosesc, adecă se curăță de toată carnea ce a putut rămînea pre dînsele la jupuitul vitei. I. IONESCU, M. 698.
      surse: DLRLC reflexiv pasiv

etimologie:

  • cărnos
    surse: DEX '09 DEX '98
  • carne
    surse: DLRM
  • surse: NODEX

cârnosi

  • 1. A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne.
    surse: DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX sinonime: ciopârți sfârteca un exemplu
    exemple
    • De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie! Știu că i-aș cîrnosi și i-aș jumuli. CREANGĂ, P. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

6 definiții

cărnosí vt [At: I. IONESCU, M. 698 / V: câr- / Pzi: ~sésc / E: cărnos] (Pop) A îndepărta resturile de carne de pe o bucată de piele, înainte de tăbăcire Si: a cărnui.

cârnosí2 v vz cărnosi

cârnosí1 [At: CREANGĂ, P. 21 / V: ~óși / Pzi: ~sésc / E: ns cf cărnos] 1 vt A rupe carnea în bucăți Si: a măcelări. 2-3 vt A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. 4 vi (Fig) A munci (greu). 5 vt (Fig) A necăji pe cineva. 6 vt (Fig) A chinui. 7 vr A se hârjoni. 8 vz A se înmuia asemenea cărnii. 9 vz A dobândi culoarea cărnii.

CĂRNOSÍ vb. v. descărna.

cărnosésc v. tr. (d. carne). Rar. Jupoĭ, curăț de carne, sfîrtic. Refl. Mă hîrjonesc.

cîrnosésc v. tr. (d. carne). Est. Ĭaŭ carnea (de pe o pele [!] răzuind-o). Sfîșiĭ, mănînc carnea de pe (ca lupu oile). Pișc, cĭupesc în glumă. Și cărn-.

Intrare: cârnosit
cârnosit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cârnosit cârnositul cârnosi cârnosita
plural cârnosiți cârnosiții cârnosite cârnositele
genitiv-dativ singular cârnosit cârnositului cârnosite cârnositei
plural cârnosiți cârnosiților cârnosite cârnositelor
vocativ singular
plural
Intrare: cărnosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cărnosi cărnosire cărnosit cărnosind singular plural
cărnosește cărnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cărnosesc (să) cărnosesc cărnoseam cărnosii cărnosisem
a II-a (tu) cărnosești (să) cărnosești cărnoseai cărnosiși cărnosiseși
a III-a (el, ea) cărnosește (să) cărnosească cărnosea cărnosi cărnosise
plural I (noi) cărnosim (să) cărnosim cărnoseam cărnosirăm cărnosiserăm, cărnosisem*
a II-a (voi) cărnosiți (să) cărnosiți cărnoseați cărnosirăți cărnosiserăți, cărnosiseți*
a III-a (ei, ele) cărnosesc (să) cărnosească cărnoseau cărnosi cărnosiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cârnosi cârnosire cârnosit cârnosind singular plural
cârnosește cârnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cârnosesc (să) cârnosesc cârnoseam cârnosii cârnosisem
a II-a (tu) cârnosești (să) cârnosești cârnoseai cârnosiși cârnosiseși
a III-a (el, ea) cârnosește (să) cârnosească cârnosea cârnosi cârnosise
plural I (noi) cârnosim (să) cârnosim cârnoseam cârnosirăm cârnosiserăm, cârnosisem*
a II-a (voi) cârnosiți (să) cârnosiți cârnoseați cârnosirăți cârnosiserăți, cârnosiseți*
a III-a (ei, ele) cârnosesc (să) cârnosească cârnoseau cârnosi cârnosiseră
Intrare: cârnosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cârnosi cârnosire cârnosit cârnosind singular plural
cârnosește cârnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cârnosesc (să) cârnosesc cârnoseam cârnosii cârnosisem
a II-a (tu) cârnosești (să) cârnosești cârnoseai cârnosiși cârnosiseși
a III-a (el, ea) cârnosește (să) cârnosească cârnosea cârnosi cârnosise
plural I (noi) cârnosim (să) cârnosim cârnoseam cârnosirăm cârnosiserăm, cârnosisem*
a II-a (voi) cârnosiți (să) cârnosiți cârnoseați cârnosirăți cârnosiserăți, cârnosiseți*
a III-a (ei, ele) cârnosesc (să) cârnosească cârnoseau cârnosi cârnosiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

18 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcire. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.

CÂRNOSÍ2 vb. IV v. cărnosi.

CÂRNOSÍ1, cârnosesc, vb. IV. Tranz. A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. – Et. nec. Cf. cărnos.

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.

CÂRNOSÍ1, cârnosesc, vb. IV. Tranz. A sfâșia pe cineva sau o bucată de carne. – Et. nec. Cf. cărnos.

CÂRNOSÍ2 vb. IV v. cărnosi.

CÎRNOSÍ, cîrnosesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A sfîșia, a face bucăți. De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie! Știu că i-aș cîrnosi și i-aș jumuli. CREANGĂ, P. 21. 2. (În industria tăbăcăriei) A prepara o piele, curățind-o de carne. (Refl. pas.) [Pieile] se cîrnosesc, adecă se curăță de toată carnea ce a putut rămînea pre dînsele la jupuitul vitei. I. IONESCU, M. 698.

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. – Din carne.

cărnosí/cârnosí2 (a ~) (a îndepărta carnea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 să cărnoseáscă/să cârnoseáscă

cârnosí2 (a îndepărta carnea) v. cărnosí

cârnosí1 (a ~) (a sfâșia) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnosésc, imperf. 3 sg. cârnoseá; conj. prez. 3 să cârnoseáscă

cărnosí/cârnosí (ind. piel.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărnoseáscă/cârnoseáscă

cârnosí (a sfâșia) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnosésc, imperf. 3 sg. cârnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârnoseáscă

cârnosí (ind. piel.) v. cărnosi

CÂRNOSÍ vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.

A CÂRNOSÍ ~ésc tranz. 1) rar A rupe în bucăți (cu mâinile, cu colții, cu ghearele etc.); a sfâșia; a sfârteca. 2) (piei de animale) A pregăti pentru tăbăcit, înlăturând rămășițele de carne. /Orig. nec.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CĂRNOSÍ vb. a descărna, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.)

cîrnosí vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.