2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cădelnițá [At: COȘBUC, B. 152 / Pzi: ~țéz/ E: cădelniță] 1 vi A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie Si: a tămâia, (înv) a cădi. 2 vt (Fig) A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare Si: a tămâia.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. 1. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. Popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii. COȘBUC, P. I 149. 2. Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. V. tămîia.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

cădelnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 cădelnițeáză

cădelnițá vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițéz, 3 sg. și pl. cădelnițeáză

CĂDELNIȚÁ vb. (BIS.) a tămâia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)

A CĂDELNIȚÁ ~éz tranz. 1) bis. A tămâia cu cădelnița. 2) rar (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata; a adula. /Din cadelniță

cădelnițà v. a tămâia cu cădelnița: și popii șirag, cădelnițând, ceteau ectenii de comând COȘBUC.

cădélniță sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194 / V: (reg) cad~, (înv) ~deál~, cadÍl~ / Pl: ~țe / E: vsl кaдильницa] 1 Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. 2 (Reg) Plantă din familia campanulaceae (Campanula carpatica).

cădélniță sf vz cădelniță

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas ritual de metal atârnat de lănțișoare, în care se arde tămâie. – Din sl. kadĭlĭnica.

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica.

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Slav (v. sl. kadĩlĩnica).

cădélniță s. f., g.-d. art. cădélniței; pl. cădélnițe

cădélniță s. f., g.-d. art. cădélniței; pl. cădélnițe

CĂDÉLNIȚĂ s. (BIS.) (înv. și pop.) afumătoare, (reg.) tămâier, tămâierniță, tămâietoare.

CĂDÉLNIȚĂ ~e f. Vas de metal, susținut de trei lănțișoare, în care se arde tămâie în timpul slujbei religioase. ◊ A-i da cuiva cu ~a pe la nas a-i cânta cuiva ditirambi. /<sl. kadilinica

cădelniță f. afumătoare, atârnată de lănțușoare, în care arde tămâie. [Slav. KADILĬNIȚA].

Intrare: cădelniță
cădelniță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cădelniță cădelnița
plural cădelnițe cădelnițele
genitiv-dativ singular cădelnițe cădelniței
plural cădelnițe cădelnițelor
vocativ singular
plural
Intrare: cădelnița
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cădelnița cădelnițare cădelnițat cădelnițând singular plural
cădelnițea cădelnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cădelnițez (să) cădelnițez cădelnițam cădelnițai cădelnițasem
a II-a (tu) cădelnițezi (să) cădelnițezi cădelnițai cădelnițași cădelnițaseși
a III-a (el, ea) cădelnițea (să) cădelnițeze cădelnița cădelniță cădelnițase
plural I (noi) cădelnițăm (să) cădelnițăm cădelnițam cădelnițarăm cădelnițaserăm, cădelnițasem*
a II-a (voi) cădelnițați (să) cădelnițați cădelnițați cădelnițarăți cădelnițaserăți, cădelnițaseți*
a III-a (ei, ele) cădelnițea (să) cădelnițeze cădelnițau cădelnița cădelnițaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)