2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiune prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Din fr. catalyse.

CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiune prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Din fr. catalyse.

CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiunea prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, cu ajutorul unor catalizatori.

CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiunea prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Fr. catalyse (<gr.).

catalíză s. f., g.-d. art. catalízei; pl. catalíze

catalíză s. f., g.-d. art. catalízei; pl. catalíze

catalíză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr catalyse] Mărire a vitezei unei reacții chimice, sub influența unor catalizatori (1).

CATALÍZĂ s.f. Acțiune produsă asupra unei reacții chimice de către un catalizator sau, în general, de către un agent fizic sau chimic. [< fr. catalyse, cf. gr. katalysis – desfacere].

CATALÍZĂ s. f. accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori. (< fr. catalyse)

CATALÍZĂ ~e f. Proces de modificare a vitezei reacțiilor chimice cu ajutorul unui catalizator. /<fr. catalyse

*catalíză f., pl. e (vgr. katá-lysis, disolvare [!]. V. ana-liză). Fiz. Chim. Influență numaĭ pin [!] simplu contact fără a-șĭ perde [!] vre-o proprietate orĭ a fi influențat, grăbirea uneĭ reacțiunĭ pin simplu contact. V. catatiple.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Din fr. catalyser.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Din fr. catalyser.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A accelera sau a încetini o reacție chimică cu ajutorul unor catalizatori; a produce o cataliză.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Fr. catalyser.

catalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 catalizeáză

catalizá vb., ind. prez. 1 sg. catalizéz, 3 sg. și pl. catalizeáză

catalizá vt [At: MARCOVICI, CH. 144 / Pzi: ~zéz / E: fr catalyser] A produce o cataliză.

CATALIZĂ NEGATÍVĂ s. v. anticataliză.

CATALIZÁ vb. I. tr. A produce o cataliză. [< fr. catalyser].

Intrare: cataliză
cataliză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catali cataliza
plural catalize catalizele
genitiv-dativ singular catalize catalizei
plural catalize catalizelor
vocativ singular
plural
Intrare: cataliza
cataliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cataliza catalizare catalizat catalizând singular plural
catalizea catalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) catalizez (să) catalizez catalizam catalizai catalizasem
a II-a (tu) catalizezi (să) catalizezi catalizai catalizași catalizaseși
a III-a (el, ea) catalizea (să) catalizeze cataliza cataliză catalizase
plural I (noi) catalizăm (să) catalizăm catalizam catalizarăm catalizaserăm, catalizasem*
a II-a (voi) catalizați (să) catalizați catalizați catalizarăți catalizaserăți, catalizaseți*
a III-a (ei, ele) catalizea (să) catalizeze catalizau cataliza catalizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)