2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

catalíză sf [At: DA / Pl: ~ze / E: fr catalyse] Mărire a vitezei unei reacții chimice, sub influența unor catalizatori (1).

CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiune prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Din fr. catalyse.

CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiune prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Din fr. catalyse.

CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiunea prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, cu ajutorul unor catalizatori.

CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiunea prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Fr. catalyse (<gr.).

catalíză s. f., g.-d. art. catalízei; pl. catalíze

catalíză s. f., g.-d. art. catalízei; pl. catalíze

CATALÍZĂ s.f. Acțiune produsă asupra unei reacții chimice de către un catalizator sau, în general, de către un agent fizic sau chimic. [< fr. catalyse, cf. gr. katalysis – desfacere].

CATALÍZĂ s. f. accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori. (< fr. catalyse)

CATALÍZĂ ~e f. Proces de modificare a vitezei reacțiilor chimice cu ajutorul unui catalizator. /<fr. catalyse

*catalíză f., pl. e (vgr. katá-lysis, disolvare [!]. V. ana-liză). Fiz. Chim. Influență numaĭ pin [!] simplu contact fără a-șĭ perde [!] vre-o proprietate orĭ a fi influențat, grăbirea uneĭ reacțiunĭ pin simplu contact. V. catatiple.

catalizá vt [At: MARCOVICI, CH. 144 / Pzi: ~zéz / E: fr catalyser] A produce o cataliză.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Din fr. catalyser.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Din fr. catalyser.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A accelera sau a încetini o reacție chimică cu ajutorul unor catalizatori; a produce o cataliză.

CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Fr. catalyser.

catalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 catalizeáză

catalizá vb., ind. prez. 1 sg. catalizéz, 3 sg. și pl. catalizeáză

CATALIZĂ NEGATÍVĂ s. v. anticataliză.

CATALIZÁ vb. I. tr. A produce o cataliză. [< fr. catalyser].

Intrare: cataliză
cataliză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catali cataliza
plural catalize catalizele
genitiv-dativ singular catalize catalizei
plural catalize catalizelor
vocativ singular
plural
Intrare: cataliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cataliza catalizare catalizat catalizând singular plural
catalizea catalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) catalizez (să) catalizez catalizam catalizai catalizasem
a II-a (tu) catalizezi (să) catalizezi catalizai catalizași catalizaseși
a III-a (el, ea) catalizea (să) catalizeze cataliza cataliză catalizase
plural I (noi) catalizăm (să) catalizăm catalizam catalizarăm catalizaserăm, catalizasem*
a II-a (voi) catalizați (să) catalizați catalizați catalizarăți catalizaserăți, catalizaseți*
a III-a (ei, ele) catalizea (să) catalizeze catalizau cataliza catalizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)