Definiția cu ID-ul 904515:

CATÁRG, catarge, s. n. Stîlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pînzele sau (la vasele cu propulsie mecanică) antenele de telegrafie fără fir. În luptă-naintează-ntreaga clasă [muncitoare], Ca vasul cu steag roșu la catarg. BENIUC, V. 133. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. ◊ (Poetic) Catargurile negrilor brazi îi vor arăta de-a pururi cerul albastru sub care a trăit și a știut să-și alcătuiască viața ca un înțelept ce-a fost. ANGHEL, PR. 59. – Variantă: (învechit) catárt, catarturi (ODOBESCU,III 248), s. n.