9 definiții pentru cazualitate

CAZUALITÁTE s. f. Calitate sau stare a ceea ce este cazual (1). [Pr.: -zu-a-] – Cazual + suf. -itate.

CAZUALITÁTE s. f. Calitate sau stare a ceea ce este cazual (1). [Pr.: -zu-a-] – Cazual + suf. -itate.

CAZUALITÁTE, cazualități, s. f. (Rar) Calitatea, starea a tot ce are caracter cazual. – Pronunțat: -zu-a-.

CAZUALITÁTE s. f. Calitate sau stare a ceea ce este cazual (1). [Pr.: -zu-a-] – Fr. casualité.

cazualitáte (-zu-a-) s. f., g.-d. art. cazualitắții

cazualitáte s. f. (sil. -zu-a-), g.-d. art. cazualității

cazualitáte sf [At: COSTINESCU / P: ~zu-a~ / Pl: ~tắți / E: cazual + -itate] 1-2 (Calitatea sau) starea a ceea ce este cazual (1).

CAZUALITÁTE s.f. (Liv.) Calitate, stare a ceea ce este cazual (1). [Cf. fr. casualité].

CAZUALITÁTE s. f. calitatea, starea a ceea ce este cazual (1). (< fr. casualité)

Intrare: cazualitate
cazualitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cazualitate cazualitatea
plural
genitiv-dativ singular cazualități cazualității
plural
vocativ singular
plural