12 definiții pentru cement


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cemént2 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr cément] 1 (Chm) Praf care se întinde pe suprafața unui metal pentru a fi cementat. 2 (Med; îs) ~ dentar Material folosit în opturația provizorie a cariilor și în fixarea unor proteze.

CEMÉNT, cementuri, s. n. 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. 2. (Med.; în sintagma) Cement dentar = material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor proteze. – Din fr. cément.

CEMÉNT, cementuri, s. n. 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. 2. (Med.; în sintagma) Cement dentar = material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor proteze. – Din fr. cément.

CEMÉNT, cementuri, s. n. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. – După fr. cément.

CEMÉNT s.n. 1. Praf care se întinde pe suprafața unui metal pentru a fi cementat. 2. Substanță care acoperă rădăcina dintelui. [< fr. cément].

CEMÉNT1 s. n. 1. praf cu care se cementează piesele de oțel. ♦ ~ dentar = material în obturația cariilor și la fixarea unor proteze. 2. substanță la rădăcina dintelui. (< fr. cément)

CEMÉNT n. 1) Aliaj care servește la cementarea pieselor de oțel. 2) biol. Substanță care face legătura între celule. /<fr. cément

*cemént n., pl. e (lat. caementum, bloc de peatră cĭoplit. V. ciment). Materie (cărbune, cărămizĭ pisate ș. a.) cu care se învelește un corp metalic ca să-l facĭ oțel, să separĭ auru de argint ș. a. Tartru dentar.

CEMENT2(O)- elem. „cement dentar”. (< fr. cémen-to/o/-, cf. lat. cementum, pietriș)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cemént (agent pulverulent, material dentar) s. n., pl. ceménturi

cemént (met.) s. n., pl. ceménturi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CEMENT (< fr.) s. n. 1. Agent folosit în operația de cementare; amestec de cementare. 2. (ANAT.) Substanță dură care intră în structura dinților. ♦ C. intercelular = substanță care leagă celulele între ele. 3. (În stomatologie) Substanță utilizată pentru obturarea spațiilor cariate. 4. (MED. VET.) Boală contagioasă provocată de un virus la purceii de 8-10 săptămîni.

Intrare: cement
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cement
  • cementul
  • cementu‑
plural
  • cementuri
  • cementurile
genitiv-dativ singular
  • cement
  • cementului
plural
  • cementuri
  • cementurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)