5 definiții pentru centruire

centruíre sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: centru + -ire] Operație de practicare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă.

CENTRUÍRE s. f. Operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă. – Din centru.

CENTRUÍRE s. f. Operație de prelucrare a găurilor de centrare la o piesă, în vederea prelucrării ei ulterioare la o mașină-unealtă. – Din centru.

centruíre s. f., g.-d. art. centruírii

centruíre s. f., g.-d. art. centruírii

Intrare: centruire
centruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular centruire centruirea
plural centruiri centruirile
genitiv-dativ singular centruiri centruirii
plural centruiri centruirilor
vocativ singular
plural