6 definiții pentru cerdăcuț

cerdăcúț sn [At: IORGA, N. R. A. I, 251 / Pl: ~e și ~uri / E: cerdac + -uț] 1-14 Cerdăcel (1-14).

CERDĂCÚȚ, cerdăcuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. – Cerdac + suf. -uț.

CERDĂCÚȚ, cerdăcuțe, s. n. Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. – Cerdac + suf. -uț.

CERDĂCÚȚ, cerdăcuțe, s. n. Diminutiv al lui cerdac.

cerdăcúț (rar) s. n., pl. cerdăcúțe

cerdăcúț s. n., pl. cerdăcúțe

Intrare: cerdăcuț
cerdăcuț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cerdăcuț cerdăcuțul
plural cerdăcuțe cerdăcuțele
genitiv-dativ singular cerdăcuț cerdăcuțului
plural cerdăcuțe cerdăcuțelor
vocativ singular
plural