3 definiții pentru cioclovime

cioclovíme sf [At: STANCU, D. 10 / Pl: ~mi / E: nct] (Csc) Mulțime de ciocoi2 (8).

CIOCLOVÍME s. f. Ciocoime. V. cioclovină. Călări, hăulind cîntece mai vechi de vitejie, au plecat rumînii sub steagul răscoalei. În cioclovimea toată, spaima a pătruns. STANCU, D. 8.

CIOCLOVÍME s. f. Ciocoime. – Din cioclov[ină] + suf. -ime.

Intrare: cioclovime
cioclovime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cioclovime cioclovimea
plural
genitiv-dativ singular cioclovimi cioclovimii
plural
vocativ singular
plural