2 intrări

6 definiții

clămpăi vt vz clămpăni

CLĂMPĂÍ, clămpăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A clămpăni. – Clamp + suf. -ăi.

CLĂMPĂÍ, clămpăiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A clămpăni. – Clamp + suf. -ăi.

CLĂMPĂÍ vb. IV v. clămpăni.

clămpăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clămpăiésc, imperf. 3 sg. clămpăiá; conj. prez. 3 să clămpăiáscă

clămpăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clămpăiésc, imperf. 3 sg. clămpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clămpăiáscă

Intrare: clămpăit
clămpăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clămpăit clămpăitul clămpăi clămpăita
plural clămpăiți clămpăiții clămpăite clămpăitele
genitiv-dativ singular clămpăit clămpăitului clămpăite clămpăitei
plural clămpăiți clămpăiților clămpăite clămpăitelor
vocativ singular
plural
clămpăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clămpăire clămpăirea
plural clămpăiri clămpăirile
genitiv-dativ singular clămpăiri clămpăirii
plural clămpăiri clămpăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: clămpăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clămpăi clămpăire clămpăit clămpăind singular plural
clămpăiește clămpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clămpăiesc (să) clămpăiesc clămpăiam clămpăii clămpăisem
a II-a (tu) clămpăiești (să) clămpăiești clămpăiai clămpăiși clămpăiseși
a III-a (el, ea) clămpăiește (să) clămpăiască clămpăia clămpăi clămpăise
plural I (noi) clămpăim (să) clămpăim clămpăiam clămpăirăm clămpăiserăm, clămpăisem*
a II-a (voi) clămpăiți (să) clămpăiți clămpăiați clămpăirăți clămpăiserăți, clămpăiseți*
a III-a (ei, ele) clămpăiesc (să) clămpăiască clămpăiau clămpăi clămpăiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)