2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clefetit1 sn [At: SĂM. III, 663 / Pl: ~uri / E: clefeti] 1-5 Clefetire (1-5).

clefetit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: clefeti] 1 Care mestecă greu, din lipsa dinților. 2 Molfăit2. 3 (Reg) Mâncăcios. 4 Flecar. 5 Bătut2 cu clefeteaua.

clefeti [At: COSTINESCU / Pzi: ~tesc / E: fo] 1-2 vit (Îvr) A molfăi. 3-4 vit (Reg) A clefăi (1). 5 vi A bombăni. 6-7 vtrp A (se) bate cercurile la un butoi cu clefeteaua. 8-9 vtr (Reg; d. membre) A (se) scrânti.

CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.

CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clefăi. – Cf. clefăi.

CLEFETÍ, clefetesc, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A clefăi (1). Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clevetind din gură. ISPIRESCU, L. 273. 2. A clefăi (2). Căsca și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244.

cléfăĭ și -ĭésc, a v. intr. (rudă cu clevetesc). Est. Mănînc făcînd cu buzele și cu limba un zgomot enervant, ca porcu și oameniĭ necĭoplițĭ. – În vest clefetesc (var. din clevetesc) și cĭófăĭ. V. horpăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clefetí (a ~) (a clafăi) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetésc, imperf. 3 sg. clefeteá; conj. prez. 3 să clefeteáscă

clefetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clefetésc, imperf. 3 sg. clefeteá; conj. prez.3 sg. și pl. clefeteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLEFETÍ vb. v. clefăi, molfăi, plescăi.

clefeti vb. v. CLEFĂI. MOLFĂI. PLESCĂI.

Intrare: clefetit
clefetit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: clefeti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clefeti
  • clefetire
  • clefetit
  • clefetitu‑
  • clefetind
  • clefetindu‑
singular plural
  • clefetește
  • clefetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clefetesc
(să)
  • clefetesc
  • clefeteam
  • clefetii
  • clefetisem
a II-a (tu)
  • clefetești
(să)
  • clefetești
  • clefeteai
  • clefetiși
  • clefetiseși
a III-a (el, ea)
  • clefetește
(să)
  • clefetească
  • clefetea
  • clefeti
  • clefetise
plural I (noi)
  • clefetim
(să)
  • clefetim
  • clefeteam
  • clefetirăm
  • clefetiserăm
  • clefetisem
a II-a (voi)
  • clefetiți
(să)
  • clefetiți
  • clefeteați
  • clefetirăți
  • clefetiserăți
  • clefetiseți
a III-a (ei, ele)
  • clefetesc
(să)
  • clefetească
  • clefeteau
  • clefeti
  • clefetiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clefeti

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Să vie să mănînce și apoi să se întoarcă... clefetind din gură. ISPIRESCU, L. 273.
      surse: DLRLC
    • Căsca... și, clefetind buimăcit de cîteva ari, izbuti să spuie. DELAVRANCEA, S. 244.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cf. clefăi
    surse: DEX '98 DEX '09