clempușor clămpușor

  • 1. Diminutiv al lui clempuș.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Desfăcu clempușorul și dădu drumul lui Vîlcu. SADOVEANU, Z. C. 121.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • clempuș + sufix -or.
    surse: DEX '09

O definiție

clempușór sn [At: SADOVEANU, Z. C. 121 / Pl: ~oáre / E: clempuș + -or] (Șhp) Clempuș (4).

Intrare: clempușor
clămpușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clămpușor clămpușorul
plural clămpușoare clămpușoarele
genitiv-dativ singular clămpușor clămpușorului
plural clămpușoare clămpușoarelor
vocativ singular
plural
clempușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clempușor clempușorul
plural clempușoare clempușoarele
genitiv-dativ singular clempușor clempușorului
plural clempușoare clempușoarelor
vocativ singular
plural

6 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

CLEMPUȘÓR, clempușoare, s. n. Diminutiv al lui clempuș. [Var.: clămpușór s. n.] – Clempuș + suf. -or.

CLEMPUȘÓR, clempușoare, s. n. Diminutiv al lui clempuș.Clempuș + suf. -or.

CLEMPUȘÓR, clempușoare, s. n. Diminutiv al lui clempuș. Desfăcu clempușorul și dădu drumul lui Vîlcu. SADOVEANU, Z. C. 121.

!clempușór/clămpușór s. n., pl. clempușoáre/clămpușóare

clempușór s. n., pl. clempușoáre

clămpușór v. clempușór