2 intrări

8 definiții

clorinare sf [At: LTR / Pl: ~nắri / E: clór] Dezinfectare a apei prin tratare cu clor Si: clorizare.

CLORINÁRE, clorinări, s. f. (Med.) Clorizare. – De la clor.

CLORINÁRE, clorinări, s. f. (Med.) Clorizare. – De la clor.

CLORINÁRE s. v. clorizare.

CLORINÁRE s.f. Clorizare. [Cf. clor].

CLORINÁ vb. tr. a cloriza. (< clor)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLORINARE s. (MED.) clorizare. (~ apei.)

cloriná vb. I A cloriza ◊ „În zilele când minerii vor lipsi, zona va fi clorinată. R.l. 6 VIII 93 p. 9 (din clor + -a)

Intrare: clorinare
clorinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clorinare clorinarea
plural clorinări clorinările
genitiv-dativ singular clorinări clorinării
plural clorinări clorinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: clorina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clorina clorinare clorinat clorinând singular plural
clorinea clorinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clorinez (să) clorinez clorinam clorinai clorinasem
a II-a (tu) clorinezi (să) clorinezi clorinai clorinași clorinaseși
a III-a (el, ea) clorinea (să) clorineze clorina clorină clorinase
plural I (noi) clorinăm (să) clorinăm clorinam clorinarăm clorinaserăm, clorinasem*
a II-a (voi) clorinați (să) clorinați clorinați clorinarăți clorinaserăți, clorinaseți*
a III-a (ei, ele) clorinea (să) clorineze clorinau clorina clorinaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

clorinare

etimologie:

  • clor.
    surse: DEX '09 MDA2 DN