2 intrări

18 definiții

CONEXÁRE, conexări, s. f. Acțiunea de a conexa și rezultatul ei. ♦ (Jur.) A uni pentru a fi soluționate împreună, în același dosar, două sau mai multe pricini între care există conexitate. – V. conexa.

CONEXÁRE, conexări, s. f. Acțiunea de a conexa și rezultatul ei. ♦ (Jur.) A uni pentru a fi soluționate împreună, în același dosar, două sau mai multe pricini între care există conexitate. – V. conexa.

CONEXÁRE, conexări, s. f. Acțiunea de a c o n e x a; legare, punere împreună, grupare la un loc.

conexáre s. f., g.-d. art. conexắrii; pl. conexắri

conexáre s. f., g.-d. art. conexării; pl. conexări

CONEXÁRE s.f. Acțiunea de a conexa. [Pl. -xări. / < conexa].

CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. (Rar) A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.

CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.

CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. (Cu privire la două sau mai multe lucruri sau chestiuni de aceeași natură) A lega împreună, a reuni, a alătura. Tribunalul a conexat cele două dosare.

conexá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 conexeáză

conexá vb., ind. prez. 1 sg. conexéz, 3 sg. și pl. conexeáză

CONEXÁ vb. a reuni. (A ~ cele două pricini pentru a da o soluție unică.)

CONEXÁ vb. I. tr. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. [Cf. lat. connexus].

CONEXÁ vb. tr. a lega laolaltă, a alătura; a asocia. (< conex)

A CONEXÁ ~éz tranz. (elemente concrete sau abstracte) A lega împreună; a uni; a împreuna. /Din conexiune

*conexéz v. tr. (d. lat. con-néctere, -nexum, a uni, după a-nexez). Leg, unesc: a conexa un capitul [!] cu altu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONEXÁ vb. a reuni. (~ cele două pricini pentru a da o soluție unică.)

CONEXÁ (‹ conex) vb. I tranz. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. ♦ (Dr.) Raportul dintre două sau mai multe pricini aflate la aceeași instanță sau la instanțe de același grad, între aceleași părți sau împreună cu alte părți și avînd o strînsă legătură între obiect și cauza acelor pricini.

Intrare: conexare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conexare conexarea
plural conexări conexările
genitiv-dativ singular conexări conexării
plural conexări conexărilor
vocativ singular
plural
Intrare: conexa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conexa conexare conexat conexând singular plural
conexea conexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conexez (să) conexez conexam conexai conexasem
a II-a (tu) conexezi (să) conexezi conexai conexași conexaseși
a III-a (el, ea) conexea (să) conexeze conexa conexă conexase
plural I (noi) conexăm (să) conexăm conexam conexarăm conexaserăm, conexasem*
a II-a (voi) conexați (să) conexați conexați conexarăți conexaserăți, conexaseți*
a III-a (ei, ele) conexea (să) conexeze conexau conexa conexaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)