2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conturbare sf [At: BARCIANU / Pl: ~bări / E: conturba] (Trs; ltm) Tulburare.

CONTURBÁRE, conturbări, s. f. Acțiunea de a conturba și rezultatul ei. – V. conturba.

CONTURBÁRE, conturbări, s. f. Acțiunea de a conturba și rezultatul ei. – V. conturba.

CONTURBÁRE s.f. Acțiunea de a conturba și rezultatul ei. [< conturba].

conturba vtr [At: MARIAN, O. I, 242 / Pzi: ~bez / E: lat conturbare] (Trs; ltm) 1-2 A (se) tulbura.

CONTURBÁ, contúrb, vb. I. Tranz. A deranja, a tulbura. – Din lat. conturbare.

CONTURBÁ, contúrb, vb. I. Tranz. A deranja, a tulbura. – Din lat. conturbare.

CONTURBÁ, contúrb, vb. I. Tranz. (Transilv., Bucov.) A tulbura, a deranja. Atunci nime n-are să ne mai conturbe fericirea. MARIAN, O. I 242.

CONTURBÁ vb. I. tr. A deranja, a tulbura. [< it., lat. conturbare].

CONTURBÁ vb. tr. a deranja, a tulbura. (< lat. conturbare)

A CONTURBÁ contúrb tranz. (persoane) A face să fie cuprins de emoții puternice; a tulbura. /<lat. conturbare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conturbá (a ~) vb., ind. prez. 3 contúrbă

conturbá vb., ind. prez. 1 sg. contúrb, 3 sg. și pl. contúrbă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTURBÁRE s. v. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stânjeneală, stânjenire, tulburare.

conturbare s. v. DERANJARE. INCOMODARE. JENARE. STINGHEREALĂ. STINGHERIRE. STÎNJENEALĂ. STÎNJENIRE. TULBURARE.

CONTURBÁ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.

conturba vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.

Intrare: conturbare
conturbare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conturbare
  • conturbarea
plural
  • conturbări
  • conturbările
genitiv-dativ singular
  • conturbări
  • conturbării
plural
  • conturbări
  • conturbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: conturba
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conturba
  • conturbare
  • conturbat
  • conturbatu‑
  • conturbând
  • conturbându‑
singular plural
  • conturbă
  • conturbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conturb
(să)
  • conturb
  • conturbam
  • conturbai
  • conturbasem
a II-a (tu)
  • conturbi
(să)
  • conturbi
  • conturbai
  • conturbași
  • conturbaseși
a III-a (el, ea)
  • conturbă
(să)
  • conturbe
  • conturba
  • conturbă
  • conturbase
plural I (noi)
  • conturbăm
(să)
  • conturbăm
  • conturbam
  • conturbarăm
  • conturbaserăm
  • conturbasem
a II-a (voi)
  • conturbați
(să)
  • conturbați
  • conturbați
  • conturbarăți
  • conturbaserăți
  • conturbaseți
a III-a (ei, ele)
  • conturbă
(să)
  • conturbe
  • conturbau
  • conturba
  • conturbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conturbare

etimologie:

  • vezi conturba
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

conturba

etimologie: