14 definiții pentru corcoli corconi

corcolí v vz corconi

CORCOLÍ, corcolesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfăța, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corconí vb. IV] – Et. nec.

CORCOLÍ vb. IV v. corconi.

corcolí/corconí (a ~) (reg., fam. ) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 să corcoleáscă/să corconeáscă

corcolí/corconí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3 sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3 sg. și pl. corcoleáscă/corconeáscă

corcolí, corcolésc, vb. IV (pop.) 1. a îngriji prea mult de ceva sau de cineva; a răsfăța, a alinta, a dezmierda, a cocoli, a cocoloși, a răzgâia. 2. (refl.) a pierde timpul cu lucruri de nimic, a se codi, a zăbovi. 3. (refl.) a se culca, a se ghemui.

CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (reg.) 1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfața, a cocoloși. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [Var.: corcolí vb. IV] – Et. nec.

CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A îngriji prea mult (pe cineva sau ceva); a răsfăța, a cocoloși. S-a dus drept la eclesiarh, care tocmai își corconea bolbotinele în grădinița lui. STĂNOIU, C. I. 125. 2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a tărăgăna, a-și pierde timpul. Nu te mai corconi atît și haide la drum. ȘEZ. XX 136. – Variantă: corcolí (ȘEZ. IX 77) vb. IV.

CORCONÍ vb. v. alinta, cocoli, răsfăța, răzgâia.

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.

corcolésc, corconésc, V. cocolesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

corconi vb. v. ALINTA. COCOLI. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA.

Intrare: corcoli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corcoli corcolire corcolit corcolind singular plural
corcolește corcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corcolesc (să) corcolesc corcoleam corcolii corcolisem
a II-a (tu) corcolești (să) corcolești corcoleai corcoliși corcoliseși
a III-a (el, ea) corcolește (să) corcolească corcolea corcoli corcolise
plural I (noi) corcolim (să) corcolim corcoleam corcolirăm corcoliserăm, corcolisem*
a II-a (voi) corcoliți (să) corcoliți corcoleați corcolirăți corcoliserăți, corcoliseți*
a III-a (ei, ele) corcolesc (să) corcolească corcoleau corcoli corcoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corconi corconire corconit corconind singular plural
corconește corconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corconesc (să) corconesc corconeam corconii corconisem
a II-a (tu) corconești (să) corconești corconeai corconiși corconiseși
a III-a (el, ea) corconește (să) corconească corconea corconi corconise
plural I (noi) corconim (să) corconim corconeam corconirăm corconiserăm, corconisem*
a II-a (voi) corconiți (să) corconiți corconeați corconirăți corconiserăți, corconiseți*
a III-a (ei, ele) corconesc (să) corconească corconeau corconi corconiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)