2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curmat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: curma] 1-2 Curmare (2-3)

curmat2, ~ă a [At: COD. ȚIV. 48/25 / Pl: ~ați, ~e / E: curma] 1 (D. o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. 2 (D. obiecte) Retezat. 3 (D. un drum) Întrerupt2. 4 (D. un munte, un deal etc.) Care prezintă o depresiune transversală. 5 (D. talie) Strânsă puternic (într-un corset). 6 (Pfm; îe) A fi ~ de foame A-i fi foarte foame. 7 (D. bătrâni) Gârbovit2. 8 (D. părți ale corpului, mai ales despre brațe) Cutat (de grăsime). 9 (D. stări sau acțiuni) Întrerupt2. 10 (D. un acord, proces etc.) Încheiat2. 11 sf (Orn; reg) Vrabie (Passer domesticus).

CURMÁT, -Ă, curmați, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. ♦ (Despre membrele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi. ♦ (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc. 2. (Despre un drum sau o cărare) Întrerupt. 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezintă o adâncitură. – V. curma.

CURMÁT, -Ă, curmați, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. ♦ (Despre membrele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi. ♦ (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc. 2. (Despre un drum sau o cărare) Întrerupt. 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezintă o adâncitură. – V. curma.

CURMÁT, -Ă, curmați, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strîns prea tare, pătruns pînă în carne. Aste mîini curmate-n sîrmă-nfășurate, N-au cu cin’ se bate. TEODORESCU, P. P. 499. ♦ (Despre brațele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi... O fetiță cu trup, mîini, cap și gură de miniatură înaintă, deschizînd brațele grăsulii, curmate. C. PETRESCU, Î. II 254. Bombonica... avea obrazul grăsuț, mînuțele curmate. CONTEMPORANUL, IV 394. ♦ (Despre corpul unor insecte) Frînt, sugrumat de mijloc. Ariciul ia un bețișor ș-o lovește peste mijloc, și de-atunci albina e curmată la mijloc. ȘEZ. VII 14. 2. (Despre un drum sau o cărare) întrerupt, frînt. Cărărușe... curmate în cursul lor de mușunoaie de cîrtițe. EMINESCU, N. 95. 3. (Despre un munte, un deal sau un plai) Care prezintă o depresiune, o adîncitură, o scobitură. Se desfăcea în lumină un plai... curmat la mijloc, ca o șa. GALACTION, O. I 62.

curmat a. rupt: copilașul avea mânuțele curmate. [V. curmà].

curmát, -ă adj. Frînt. Fig. Mînĭ curmate, așa de grase, în cît par frînte pe la încheĭeturĭ (ca la copiĭ).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curmátă, curmáte, s.f. (reg.) vrabie.

curmát, -ă, curmați, -te, adj. – Tăiat, rupt, întrerupt. – Din curma (MDA).

Intrare: curmată
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curma
  • curmata
plural
  • curmate
  • curmatele
genitiv-dativ singular
  • curmate
  • curmatei
plural
  • curmate
  • curmatelor
vocativ singular
plural
Intrare: curmat
curmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curmat
  • curmatul
  • curmatu‑
  • curma
  • curmata
plural
  • curmați
  • curmații
  • curmate
  • curmatele
genitiv-dativ singular
  • curmat
  • curmatului
  • curmate
  • curmatei
plural
  • curmați
  • curmaților
  • curmate
  • curmatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curmat

  • 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Aste mîini curmate-N sîrmă-nfășurate, N-au cu cin’ se bate. TEODORESCU, P. P. 499.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre membrele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • O fetiță cu trup, mîini, cap și gură de miniatură înaintă, deschizînd brațele grăsulii, curmate. C. PETRESCU, Î. II 254.
        surse: DLRLC
      • Bombonica... avea obrazul grăsuț, mînuțele curmate. CONTEMPORANUL, IV 394.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ariciul ia un bețișor ș-o lovește peste mijloc, și de-atunci albina e curmată la mijloc. ȘEZ. VII 14.
        surse: DLRLC
  • 2. Despre un drum sau o cărare:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frânt întrerupt un exemplu
    exemple
    • Cărărușe... curmate în cursul lor de mușunoaie de cîrtițe. EMINESCU, N. 95.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezintă o adâncitură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se desfăcea în lumină un plai... curmat la mijloc, ca o șa. GALACTION, O. I 62.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi curma
    surse: DEX '98 DEX '09