11 definiții pentru dangăt

dángăt sn [At: VLAHUȚĂ, S. A. III, 232 / Pl: ~e / E: dang + -ăt] Sunet prelung de clopot Si: dăngănit, (rar) bangăt.

DÁNGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului; bangăt. – Dang + suf. -ăt.

DÁNGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului; bangăt. – Dang + suf. -ăt.

DÁNGĂT, dangăte, s. n. Sunetul prelung al clopotului. În satul părăsit, prinse a bate clopotul, lung – și codrul, către care mergea, se umplu de dangăte. CAMILAR, N. I 236. Un nor mare de praf se apropie de sat și un dangăt metalic neîntrerupt. BOGZA, C. O. 395. Roțile de oțel [ale trenului] bocăneau surd, ca ecoul unui dangăt de clopot depărtat. REBREANU, R. I 275.

dángăt s. n., pl. dángăte

dángăt s. n., pl. dángăte

DÁNGĂT s. dăngănit, (rar) bangăt. (~ul clopotului).

DÁNGĂT ~e n. Sunet (repetat) produs de un clopot la o mișcare bruscă; dăngănit. /dang + suf. ~ăt

dangăt n. sunetul vibrator al clopotului.

dángăt n., pl. e (d. dang). Sunet rar și prelung de clopot mare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DANGĂT s. dăngănit, (rar) bangăt. (~ clopotului.)

Intrare: dangăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dangăt dangătul
plural dangăte dangătele
genitiv-dativ singular dangăt dangătului
plural dangăte dangătelor
vocativ singular
plural