3 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

degivrare sf vz dejivrare

DEGIVRÁRE s. f. v. dejivrare.

DEGIVRÁRE s. f. v. dejivrare.

degivráre s. f., pl. degivrări

DEGIVRÁRE s.f. Acțiunea de a degivra și rezultatul ei; degivraj. [Var. dejivrare s.f. / < degivra].

dejivra vt [At: MDENC / V: degi~ / Pzi: ~réz / E: fr dégivrer] (Teh; c.i. straturi de gheață sau de chiciură) A înlătura de pe suprafețe, de obicei metalice, care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute.

dejivrare sf [At: LTR2 / V: degi~ / Pl: ~rắri / E: degivra] (Teh) Înlăturare a straturilor de gheață sau de chiciură de pe suprafețe, de obicei metalice, care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute Si: dejivraj, dejivrat1.

DEJIVRÁ, dejivrez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed și subrăcit. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer.

DEJIVRÁRE, dejivrări, s. f. Acțiunea de a dejivra și rezultatul ei. [Var.: degivráre s. f.] – V. dejivra.

DEGIVRÁ vb. I v. dejivra.

DEJIVRÁ, dejivrez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer.

DEJIVRÁRE, dejivrări, s. f. Acțiunea de a dejivra și rezultatul ei. [Var.: degivráre s. f.] – V. dejivra.

dejivrá (a ~) (-ji-vra) vb., ind. prez. 3 dejivreáză

dejivráre (-ji-vra-) s. f., g.-d. art. dejivrắrii; pl. dejivrắri

degivrá vb., ind. prez. 1 sg. degivréz, 3 sg. și pl. degivreáză

dejivrá vb. (sil. -vra), ind. prez. 1 sg. dejivréz, 3 sg. dejivreáză

dejivráre s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. dejivrării; pl. dejivrări

DEGIVRÁ vb. I. tr. A înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe (metalice). [Var. dejivra vb. I. / < fr. dégivrer].

DEJIVRÁ vb. I. v. degivra.

arată toate definițiile

Intrare: dejivra
  • silabisire: -vra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dejivra dejivrare dejivrat dejivrând singular plural
dejivrea dejivrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dejivrez (să) dejivrez dejivram dejivrai dejivrasem
a II-a (tu) dejivrezi (să) dejivrezi dejivrai dejivrași dejivraseși
a III-a (el, ea) dejivrea (să) dejivreze dejivra dejivră dejivrase
plural I (noi) dejivrăm (să) dejivrăm dejivram dejivrarăm dejivraserăm, dejivrasem*
a II-a (voi) dejivrați (să) dejivrați dejivrați dejivrarăți dejivraserăți, dejivraseți*
a III-a (ei, ele) dejivrea (să) dejivreze dejivrau dejivra dejivraseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) degivra degivrare degivrat degivrând singular plural
degivrea degivrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) degivrez (să) degivrez degivram degivrai degivrasem
a II-a (tu) degivrezi (să) degivrezi degivrai degivrași degivraseși
a III-a (el, ea) degivrea (să) degivreze degivra degivră degivrase
plural I (noi) degivrăm (să) degivrăm degivram degivrarăm degivraserăm, degivrasem*
a II-a (voi) degivrați (să) degivrați degivrați degivrarăți degivraserăți, degivraseți*
a III-a (ei, ele) degivrea (să) degivreze degivrau degivra degivraseră
Intrare: dejivrare
dejivrare substantiv feminin
  • silabisire: -vra-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dejivrare dejivrarea
plural dejivrări dejivrările
genitiv-dativ singular dejivrări dejivrării
plural dejivrări dejivrărilor
vocativ singular
plural
degivrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular degivrare degivrarea
plural degivrări degivrările
genitiv-dativ singular degivrări degivrării
plural degivrări degivrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: degivrare
degivrare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)