2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

depășire sf [At: BĂCESCU, PĂS. 386 / Pl: ~ri / E: depăși] 1 Întrecere a cuiva sau a ceva care merge în același sens Si: depășit1 (1). 2 Trecere peste o anumită limită Si: depășit1 (2). 3-4 (Fig) Întrecere a puterilor sau a competenței cuiva Si: depășit1 (3).

DEPĂȘÍRE, depășiri, s. f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită. ♦ (Inform.) Obținerea, prin operație aritmetică, a unui rezultat ce nu poate fi reprezentat în memoria unui calculator. – V. depăși.

DEPĂȘÍRE, depășiri, s. f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită. – V. depăși.

DEPĂȘÍRE, depășiri, s. f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecerea peste o anumită limită. Fiecare întreprindere trebuie să-și îmbunătățească în permanență organizarea producției și să asigure îndeplinirea și depășirea sarcinilor privind reducerea prețului de cost al producției. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2734.

DEPĂȘÍRE s.f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; (spec.) manevră rutieră prin care un vehicul întrece alt vehicul. [< depăși].

depăși vt [At: ODOBESCU, S. III, 643 / Pzi: esc / E: de4 + păși cf fr dépasser] 1 A întrece pe cineva sau ceva care merge în același sens. 2 A trece peste o anumită limită (măsură, nivel). 3 (Fig) A întrece puterile sau competența cuiva.

DEPĂȘÍ, depășesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge în același sens; a lăsa în urmă. 2. A trece peste o anumită limită, a întrece o anumită măsură, un anumit nivel. ♦ A întrece puterile sau competența cuiva. Această problemă mă depășește. – Din fr. dépasser (după păși).

DEPĂȘÍ, depășesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge în același sens; a lăsa în urmă. 2. A trece peste o anumită limită, a întrece o anumită măsură, un anumit nivel. ♦ A întrece puterile sau competența cuiva. Această problemă mă depășește. – Din fr. dépasser (după păși).

DEPĂȘÍ, depășesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge sau aleargă pe același drum și în același sens; a lăsa în urmă. Depășise pe ceilalți alergători cu doi metri. ▭ [Tunurile anticar] sînt în linia întîia și au fost depășite de tancuri. CAMILAR, N. I 388. ◊ Fig. Viața biruiește și depășește necontenit moartea. SADOVEANU, P. M. 280. 2. A trece peste o anumită limită sau peste un anumit nivel; a trece dincolo de..., a întrece o anumită măsură. Munciți cu rîvnă... scoateți pîne mai multă pentru muncitorii de la orașe! Ei muncesc depășind normele, pentru a vă da unelte. CAMILAR, TEM. 403. După cîte reieșea din ziare, discuțiile nu depășeau mult adîncimea celor din tren. CAMIL PETRESCU, U. N. 143. ♦ A întrece puterile (fizice sau intelectuale) sau competența cuiva. Nu pot să rezolv această problemă căci mă depășește.

DEPĂȘÍ vb. IV. tr. 1. A întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în același sens și pe același drum; a o lua înainte. 2. A întrece o anumită limită, o anumită măsură, un anumit nivel; a întrece puterile, competența cuiva. [P.i. -șesc, conj. 3,6 -șească. / < de- + păși, după fr. dépasser].

DEPĂȘÍ vb. tr. 1. a întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în același sens și pe același drum; a o lua înainte. 2. a întrece o anumită limită, o anumită măsură. ◊ a întrece puterile, competența cuiva. (după fr. dépasser)

A DEPĂȘÍ ~ésc tranz. 1) A lăsa în urmă; a întrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, măsuri, niveluri) A întrece sub aspect cantitativ. 3) A întrece din punct de vedere al componenței. /<fr. dépasser

depășì v. a trece peste. [Modelat după fr. dépasser].

*depășésc v. tr. (d. pășesc, după fr. dépasser). Barb. Întrec: cîștigu a depășit așteptările.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depășíre s. f., g.-d. art. depășírii; pl. depășíri

depășíre s. f. → pășire

depășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. depășésc, imperf. 3 sg. depășeá; conj. prez. 3 depășeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPĂȘÍRE s. devansare, întrecere. (~ cuiva în mers.)

DEPĂȘIRE s. devansare, întrecere. (~ cuiva în mers.)

DEPĂȘÍ vb. 1. a devansa, a întrece. (L-a ~ în mers.) 2. a întrece, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. v. întrece. 4. a întrece, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin însușiri.) 5. a birui, a înfrânge, a învinge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultățile.) 6. a covârși, a întrece. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 7. a întrece. (Aceste sarcini ~ puterile lui.)

arată toate definițiile

Intrare: depășire
depășire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depășire
  • depășirea
plural
  • depășiri
  • depășirile
genitiv-dativ singular
  • depășiri
  • depășirii
plural
  • depășiri
  • depășirilor
vocativ singular
plural
Intrare: depăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depăși
  • depășire
  • depășit
  • depășitu‑
  • depășind
  • depășindu‑
singular plural
  • depășește
  • depășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depășesc
(să)
  • depășesc
  • depășeam
  • depășii
  • depășisem
a II-a (tu)
  • depășești
(să)
  • depășești
  • depășeai
  • depășiși
  • depășiseși
a III-a (el, ea)
  • depășește
(să)
  • depășească
  • depășea
  • depăși
  • depășise
plural I (noi)
  • depășim
(să)
  • depășim
  • depășeam
  • depășirăm
  • depășiserăm
  • depășisem
a II-a (voi)
  • depășiți
(să)
  • depășiți
  • depășeați
  • depășirăți
  • depășiserăți
  • depășiseți
a III-a (ei, ele)
  • depășesc
(să)
  • depășească
  • depășeau
  • depăși
  • depășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)