2 intrări

9 definiții

desăgí vt [At: BARONZI, L. 107 / V: diasagi / Pzi: ~gésc / E: desag] 1 A împărți un sac în două (din cauza greutății acestuia). 2 A împovăra cu desagi. 3 (Fig; d. persoane) A îngreuna cu multe sarcini. 4 A purta (ceva) în spate ca pe niște desagi. 5 (Reg) A îndesa.

desăgít, ~ă a [At: RETEGANUL, P. IV, 32 / Pl: ~íți, ~e / E: desăgi] 1 Așezat ca desagii. 2 Atârnat de-a dreapta și de-a stânga șeilor.

DESĂGÍ, desăgesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa. – Din desagă.

DESĂGÍ, desăgesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa. – Din desagă.

desăgí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăgésc, imperf. 3 sg. desăgeá; conj. prez. 3 desăgeáscă

desăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desăgésc, imperf. 3 sg. desăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. desăgeáscă

DESĂGÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.

desăgésc v. tr. (d. desag). Rar. Azĭ. Încarc, pun pe: a desăgi o marfă în car. Fig. Însărcinez: l-a desăgit cu multe sarcinĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

desăgí vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. TICSI.

Intrare: desăgi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desăgi desăgire desăgit desăgind singular plural
desăgește desăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desăgesc (să) desăgesc desăgeam desăgii desăgisem
a II-a (tu) desăgești (să) desăgești desăgeai desăgiși desăgiseși
a III-a (el, ea) desăgește (să) desăgească desăgea desăgi desăgise
plural I (noi) desăgim (să) desăgim desăgeam desăgirăm desăgiserăm, desăgisem*
a II-a (voi) desăgiți (să) desăgiți desăgeați desăgirăți desăgiserăți, desăgiseți*
a III-a (ei, ele) desăgesc (să) desăgească desăgeau desăgi desăgiseră
Intrare: desăgit
desăgit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desăgit desăgitul desăgi desăgita
plural desăgiți desăgiții desăgite desăgitele
genitiv-dativ singular desăgit desăgitului desăgite desăgitei
plural desăgiți desăgiților desăgite desăgitelor
vocativ singular
plural
desăgire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desăgire desăgirea
plural desăgiri desăgirile
genitiv-dativ singular desăgiri desăgirii
plural desăgiri desăgirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)