2 intrări

13 definiții

devorát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: devora] 1 (D. prăzi) Care este sfâșiat cu dinții. 2 (D. hrană) Care este mâncat în grabă, cu lăcomie. 3 (Fig; d. scrieri) Care este citit cu mare interes. 4 (Fig) Care este dorit cu nerăbdare Si: poftit, râvnit. 5 (Prc; fig) Care este privit cu lăcomie. 6 Care este distrus în întregime de viermi, agenți fizici sau chimici. 7 (D. bunuri materiale, bani) Care este risipit. 8 (Îvr; pex) Delapidat. 9 (D. spații, distanțe) Care este parcurs într-un timp foarte scurt. 10 (Fig) Care este distrus Si: mistuit, nimicit. 11 (Fig) Care a trăit intens o senzație, o stare neplăcută, o tulburare Si: consumat, frământat, măcinat.

devorát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: devora] 1-5 Devorare (1-5).

devora vt [At: HELIADE, O. I, 353 / Pzi: ~réz, (rar) devór / E: fr dévorer] 1 (C.i. prăzi) A mânca sfâșiind cu dinții. 2 (C.i. hrană) A mânca în grabă, cu lăcomie. 3 (Fig; c.i. scrieri) A citi cu mare interes. 4 (Fig) A dori cu nerăbdare Si: a pofti, a râvni. 5 (Prc; fig) A privi cu lăcomie. 6 (D. viermi, agenți fizici sau chimici etc.) A distruge în întregime. 7 (C.i. bunuri materiale, bani) A risipi. 8 (Îvr; pex) A delapida. 9 (C.i. spații, distanțe) A parcurge foarte repede. 10 (Fig) A face să dispară Si: a distruge, a mistui, a nimici. 11 (Fig) A trăi intens o senzație, o stare neplăcută, o tulburare Si: a consuma, a frământa, a măcina.

DEVORÁ, devorez, vb. I. Tranz. (Despre animale și, ir., despre oameni) A mânca cu lăcomie, a înghiți pe nemestecate. ♦ Fig. A consuma, a mistui, a înghiți. Focul a devorat casa.Expr. A devora o carte = a citi o carte de la un capăt la altul cu mare interes și fără a-și întrerupe o clipă lectura. – Din fr. dévorer, lat. devorare.

DEVORÁ, devorez, vb. I. Tranz. (Despre animale și, ir., despre oameni) A mânca cu lăcomie, a înghiți pe nemestecate. ♦ Fig. A consuma, a mistui, a înghiți. Focul a devorat casa.Expr. A devora o carte = a citi o carte de la un capăt la altul cu mare interes și fără a-și întrerupe o clipă lectura. – Din fr. dévorer, lat. devorare.

DEVORÁ, devorez, vb. I. Tranz. 1. (Despre animale) A mînca cu lăcomie, a înghiți pe nemestecate. Răzbunam vrabia pe care o devorase animalul nesuferit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 191. ◊ (Glumeț sau ironic, despre oameni) Un pilaf de ficat de pasăre nu avu prea mare căutare, dar puii fripți, trecuți prin mujdei de usturoi, fură devorați cu entuziasm. CAMIL PETRESCU, N. 70. (Absol.) Gogu Vlahopol devora ca o fiară, își umplea farfuriile, își turna singur, vorbea tare. C. PETRESCU, S. 125. 2. Fig. A consuma, a mistui, a înghiți. Cîteva zeci de mașini... zvîcneau ziua întreagă, devorînd colaci după colaci de sîrmă și revărsînd în jgheaburi milioane de copci și ace. PAS, Z. I 290. Devoră scrisoarea mai lacom ca anunțul unei moșteniri căzută din cer. C. PETRESCU, O. P. I 12. – Prez. ind. și: devór (BOLINTINEANU, O. 193).

devorá (a ~) vb., ind. prez. 3 devoreáză

devorá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. devoreáză

DEVORÁ vb. I. tr. 1. A mânca prada, sfâșiind-o cu dinții; a mânca lacom. 2. (Fig.) A sfâșia, a mistui, a înghiți. [P.i. -rez. / < fr. dévorer, lat. devorare].

DEVORÁ vb. tr. 1. a mânca prada, sfâșiind-o cu dinții; a mânca lacom. 2. (fig.) a mistui, a înghiți. ◊ a devora o carte = a citi o carte de la un capăt la altul cu mare interes. (< fr. dévorer, lat. devorare)

A DEVORÁ ~éz tranz. 1) (despre animale) A mânca sfâșiind cu dinții. 2) (despre persoane) A mânca repede și cu lăcomie (înghițind fără a mesteca). 3) (despre flăcări) A arde până la temelie; a mistui. 4) fig. A citi repede și cu aviditate. /<fr. dévorer, lat. devorare

devorà v. 1. a sfășia cu dinții: tigrul devoră prada sa; 2. a mânca cu lăcomie: a devora pâinea; 3. fig. a consuma, a risipi: focul a devorat casa; 4. a citi cu nesațiu: a devora cărțile; 5. a sorbi cu privirea: a devora cu ochii.

* devór și -éz, a -á v. tr. (lat. dévoro, -voráre). Mănînc, sfîșiĭ cu dințiĭ, vorbind de feare. Mănînc cu lăcomie. Fig. Consum, distrug: flacăra devorează tot, urîtu-l devorează. A devora o carte, a o citi cu nesaț. A devora cu ochiĭ, a sorbi din ochĭ, a privi cu lăcomie, cu pasiune.

Intrare: devora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) devora devorare devorat devorând singular plural
devorea devorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) devorez (să) devorez devoram devorai devorasem
a II-a (tu) devorezi (să) devorezi devorai devorași devoraseși
a III-a (el, ea) devorea (să) devoreze devora devoră devorase
plural I (noi) devorăm (să) devorăm devoram devorarăm devoraserăm, devorasem*
a II-a (voi) devorați (să) devorați devorați devorarăți devoraserăți, devoraseți*
a III-a (ei, ele) devorea (să) devoreze devorau devora devoraseră
Intrare: devorat
devorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular devorat devoratul devora devorata
plural devorați devorații devorate devoratele
genitiv-dativ singular devorat devoratului devorate devoratei
plural devorați devoraților devorate devoratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)