3 intrări

11 definiții

disertá vi [At: FM (1847), 31/16 / V: (rar) des~, dize~ / Pzi: ~téz / E: fr disserter, lat dissertare] 1 A vorbi despre un subiect dat. 2 A ține o disertație (3).

dișertáre sf vz deșertare

DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter.

DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter.

DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A vorbi despre un subiect dat (în învățămînt), a ține o disertație.

disertá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 diserteáză

disertá vb., ind. prez. 1 sg. disertéz, 3 sg. și pl. diserteáză

DISERTÁ vb. I. tr. (Rar) A ține o disertație. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare].

DISERTÁ vb. tr. a ține o disertație. (< fr. disserter, lat. dissertare)

* disertéz v. tr. (lat. dis-sertare, d. dissérere, -sertum, a vorbi, a trata. V. aserțiune). Țin o disertațiune, tratez o chestiune științifică vorbind.

Intrare: diserta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diserta disertare disertat disertând singular plural
disertea disertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disertez (să) disertez disertam disertai disertasem
a II-a (tu) disertezi (să) disertezi disertai disertași disertaseși
a III-a (el, ea) disertea (să) diserteze diserta disertă disertase
plural I (noi) disertăm (să) disertăm disertam disertarăm disertaserăm, disertasem*
a II-a (voi) disertați (să) disertați disertați disertarăți disertaserăți, disertaseți*
a III-a (ei, ele) disertea (să) diserteze disertau diserta disertaseră
Intrare: disertare
disertare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disertare disertarea
plural disertări disertările
genitiv-dativ singular disertări disertării
plural disertări disertărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dișertare
dișertare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)