9 definiții pentru disociativ

DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv.

DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv.

DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază, care descompune. – Pronunțat: -ci-a-.

disociatív (-ci-a-) adj. m., pl. disociatívi; f. disociatívă, pl. disociatíve

disociatív adj. → sociativ

DISOCIATÍV, -Ă adj. Care disociază. [< disocia + -(t)iv].

DISOCIATÍV, -Ă adj. care disociază. (< disocia + -/t/iv)

DISOCIATÍV ~ă (~i, ~e) Care disociază. /v. a disocia

Intrare: disociativ
disociativ
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disociativ disociativul disociati disociativa
plural disociativi disociativii disociative disociativele
genitiv-dativ singular disociativ disociativului disociative disociativei
plural disociativi disociativilor disociative disociativelor
vocativ singular
plural