7 definiții pentru edafon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

edafon sn [At: CHIRIȚĂ, P. 352 / E: ger Edaphon] (Blg) Totalitate a organismelor care trăiesc în sol, legate de anumite condiții specifice de viață.

EDAFÓN s. n. Totalitatea organismelor vegetale și animale care trăiesc în sol, legate de anumite condiții specifice de viață. – Din germ. Edaphon.

EDAFÓN s. n. Totalitatea organismelor care trăiesc în sol, legate de anumite condiții specifice de viață. – Din germ. Edaphon.

EDAFÓN s.n. (Biol.) Totalitatea organismelor care trăiesc în sol, legate de anumite condiții de viață. [Cf. fr. édaphon, it. edafon < gr. edaphos – sol].

EDAFÓN s. n. totalitatea organismelor care trăiesc în sol. (< germ. Edaphon)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: edafon
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edafon
  • edafonul
  • edafonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • edafon
  • edafonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)