2 intrări

11 definiții

efuzív, ~ă a [At: ENC. ROM. / Pl: ~i, ~e / E: fr effusif] (D. roci) Vulcanic.

EFUZÍV, -Ă, efuzivi, -e, adj. Vulcanic. – Din fr. effusif.

EFUZÍV, -Ă, efuzivi, -e, adj. Vulcanic. – Din fr. effusif.

efuzív adj. m., pl. efuzívi; f. efuzívă, pl. efuzíve

efuzív adj. m., pl. efuzívi; f. sg. efuzívă, pl. efuzíve

EFUZÍV adj. v. vulcanic.

EFUZÍV, -Ă adj. (Geol.) Vulcanic. ◊ Rocă efuzivă = rocă magmatică întărită la suprafața scoarței Pământului. [< fr. effusif, cf. lat. ex – din, fundere – a se revărsa].

EFUZÍV, -Ă adj. (geol.) vulcanic. ♦ rocă ~ă = rocă magmatică întărită la suprafața scoarței Pământului. (< fr. effusif)

EFUZÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de vulcan; propriu vulcanilor. Rocă ~ă. /<fr. effusif


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EFUZIV adj. (GEOL.) vulcanic. (Formații ~.)

efuziv(ă), 1. (vulc.), despre unul din modurile de manifestare a activității vulcanice de tip central sau areal; manifestările e. constau din emisiuni liniștite de lave (ex. tipul Hawaian). V. și exploziv; 2. (petrog.), despre o rocă rezultată din consolidarea lavelor la supr. scoarței, în contact cu atmosfera sau hidrosfera: exemple de roci e.: riolit, dacit, andezit, bazalt etc. La unii autori sin. cu extrusiv.

Intrare: efuziv
efuziv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular efuziv efuzivul efuzi efuziva
plural efuzivi efuzivii efuzive efuzivele
genitiv-dativ singular efuziv efuzivului efuzive efuzivei
plural efuzivi efuzivilor efuzive efuzivelor
vocativ singular
plural
Intrare: efuziv
efuziv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular efuziv efuzivul efuzi efuziva
plural efuzivi efuzivii efuzive efuzivele
genitiv-dativ singular efuziv efuzivului efuzive efuzivei
plural efuzivi efuzivilor efuzive efuzivelor
vocativ singular
plural