9 definiții pentru fermecătorie

FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie.

FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. (Pop.) Faptul de a face farmece sau vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. – Fermecător + suf. -ie.

FERMECĂTORÍE, fermecătorii, s. f. Faptul de a face farmece, vrăji; îndeletnicirea celui care face vrăji; vrăjitorie, vrajă. Trebuie să fie vreo fermecătorie sau vreo altă drăcie aci. ISPIRESCU, L. 53.

fermecătoríe (pop.) s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile

fermecătoríe s. f., art. fermecătoría, g.-d. art. fermecătoríei; pl. fermecătoríi, art. fermecătoríile

FERMECĂTORÍE s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.

FERMECĂTORÍE ~i f. 1) v. A FERMECA. 2) (în superstiții și în basme) Totalitate a procedeelor care transformă în mod miraculos realitatea; vrăjitorie. 3) Îndeletnicire a persoanei care se ocupă cu farmece; vrăjitorie. /fermecător + suf. ~ie

fermecătorie f. operațiunea fermecătorului, magie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

fermecătoríe s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

Intrare: fermecătorie
fermecătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fermecătorie fermecătoria
plural fermecătorii fermecătoriile
genitiv-dativ singular fermecătorii fermecătoriei
plural fermecătorii fermecătoriilor
vocativ singular
plural