2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flash sn [At: DEX / P: flaș, fleș / Pl: ~uri / E: eg flash] 1 Tub electric care produce o luminație puternică de scurtă durată, folosit în arta fotografică, în construcția laserelor etc. 2 Informație importantă, transmisă cu prioritate. 3 (Cig) Plan foarte scurt.

FLASH, flash-uri, s. n. Tub electric care produce o luminație puternică de scurtă durată, folosit în arta fotografică, în construcția laserelor etc. ♦ Informație importantă transmisă cu prioritate. ♦ (Cin.) Plan foarte scurt. [Pr.: fleș] – Din engl. flash.

FLASH s. n. Tub electric care produce o luminație puternică de scurtă durată, folosit în arta fotografică, în construcția laserelor etc. ♦ Informație importantă transmisă cu prioritate. ♦ (Cin.) Plan foarte scurt. [Pr.: flaș, fleș] – Cuv. engl.

FLASH s.n. Dispozitiv electronic sau chimico-mecanic care produce o lumină scurtă și extrem de intensă pentru luarea unei fotografii; v. bliț. ♦ (În presă) Informație importantă transmisă cu prioritate. ♦ (Cinem.) Plan foarte scurt. [Pron. flaș și fleș. Var. flaș, fleș s.n. / < fr., engl. flash].

FLASH [FLAȘ, FLEȘ] s. n. 1. bliț. 2. informație importantă transmisă cu prioritate; informație radiofonică foarte scurtă. 3. scenă foarte scurtă dintr-un film. (< engl. flash)

flash s. n.1. (foto) Blitz ◊ „La capătul acestui efort sincretic, Xenakis concepe polytopul cu acțiuni de sunete și lumină, flashuri electronice, raze laser și benzi magnetice pe multe piste.” R.lit. 27 II 75 p. 24. ◊ „O abundentă și bună recoltă de spirit critic, combativ, justițiar, în acord perfect cu opinia telespectatorilor, aduc pe ecran emisiunile «Teleobiectiv», «Flash» (dați-i alt nume!) și la loc de vârf «Direcția Mișcării Hârtiilor».” R.lit. 18 XII 75 p. 16; v. și Cont 22 VI 79 p. 17. ♦ 2. (presă) Știre scurtă transmisă cu prioritate ◊ „[...] aveam să păstrez cu imensă satisfacție un flash transmis de o agenție de presă străină anunțând interzicerea circulației rutiere în proximitatea monumentului.” R.l. 2 VI 80 p. 6; v. și R.lit. 35/93 p. 12 [pron. fleș și flaș] (din engl., fr. flash; DMN 1959, BD 1969, PN 1978, CO; DT, D. Am.; DEX, DN3)

FLASH [pr.: fleș] n. 1) Lumină puternică, de scurtă durată, produsă de un tub electric în procesul de fotografiere. 2) Informație importantă transmisă cu prioritate. /Cuv. engl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!flash (angl.) [pron. fleș] s. n., art. flash-ul; pl. flash-uri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

flash, flashuri s. n. (tox.) senzație acută de plăcere declanșată de injectarea intravenoasă a unui drog.

Intrare: flash
  • pronunție: fleș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flash
  • flashul
  • flashu‑
plural
  • flashuri
  • flashurile
genitiv-dativ singular
  • flash
  • flashului
plural
  • flashuri
  • flashurilor
vocativ singular
plural
Intrare: flash (-)
flash (-) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flash
  • flash-ul
  • flash-u‑
plural
  • flash-uri
  • flash-urile
genitiv-dativ singular
  • flash
  • flash-ului
plural
  • flash-uri
  • flash-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)