4 definiții pentru fonație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fonație sf vz fonațiune

FONÁȚIE s.f. v. fonațiune.

fonațiune sf [At: DEX / P: ~ți-u~ / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr phonation] Ansamblul fenomenelor care produc vocea.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fonați(un)e (< fr. phonation < gr. φωνή, „sunet”), producerea vocii (1), studiul ansamblului factorilor anatomici, fiziologici și psihici care concură la funcționarea mecanismului de producere a vocii vorbite și cântate. Primele noțiuni despre anatomia și fiziologia vocii cântate se întâlnesc în cartea lui Pietro Aaron, Il Thoscanello della musica, Veneția, 1523. Ca știință, f. s-a dezvoltat îndeosebi în ultimele decenii, fără însă a se fi ajuns la elucidarea problemei fundamentale din fiziologia producerii vocii: modul în care vibrează coardele vocale, comportarea lor în diferitele manifestări ale f.

Intrare: fonație
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonație
  • fonația
plural
  • fonații
  • fonațiile
genitiv-dativ singular
  • fonații
  • fonației
plural
  • fonații
  • fonațiilor
vocativ singular
plural