10 definiții pentru fornăi

FORNĂÍ, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică.

FORNĂÍ, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică.

FORNĂÍ, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A forăi. Calul începe să fornăie. 2. A fonfăi, a fîrnîi.

fornăí (a ~) vb., ind. prez. 3 fórnăie, imperf. 3 sg. fornăiá; conj. prez. 3 să fórnăie

fornăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fórnăie, imperf. 3 sg. fornăiá

FORNĂÍ vb. 1. v. sforăi. 2. v. fonfăi.

A FORNĂÍ fórnăi intranz. 1) (despre unele animale) A respira din greu (de spaimă, neliniște etc.); a sforăi. 2) v. A FÂRNÂI. /Onomat.

fornăì v. a respira cu sgomot pe nas (vorbind de cai). [V. forăì].

fórnăĭ și fî́rnîĭ, a v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V. bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FORNĂÍ vb. 1. a forăi, a sforăi, (reg.) a necheza, a țîfni. (Caii ~.) 2. a fîrnîi, a fonfăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (Un om care ~ cînd vorbește.)

Intrare: fornăi
verb (V343) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fornăi fornăire fornăit fornăind singular plural
fornăie fornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fornăi (să) fornăi fornăiam fornăii fornăisem
a II-a (tu) fornăi (să) fornăi fornăiai fornăiși fornăiseși
a III-a (el, ea) fornăie (să) fornăie fornăia fornăi fornăise
plural I (noi) fornăim (să) fornăim fornăiam fornăirăm fornăiserăm, fornăisem*
a II-a (voi) fornăiți (să) fornăiți fornăiați fornăirăți fornăiserăți, fornăiseți*
a III-a (ei, ele) fornăie (să) fornăie fornăiau fornăi fornăiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)